„Memoriile lui Nicolae Breban mi se par confesiunile unui anti-confesiv. Autobiografia nu are acces la adevarul fiintei, astfel ca unica solutie este ca memoriile sa se transforme in roman. Ceea ce Nicolae Breban va si pune in practica. Va inventa un personaj din sine insusi, ne va arata cum regasirea de sine a durat intre 18 si 35 de ani, cum l-a eliberat moartea timpurie a tatalui, cum s-a izbit de o societate ostila adolescentul obsedat de ratare, cum problema seductiei sau a puterii, fictionate in romane, au pornit de la propria biografie.”(Ion Simut)
„Memoriile lui Nicolae Breban sint in primul rind un roman reusit. Dar si un foarte bun manual pentru tinerii prozatori. In aceasta carte, mai bine decit oriunde altundeva in opera lui Nicolae Breban, se intilnesc un pedagog al vietii si unul al literaturii.”(Marius Mihet)