Septuaginta este prima versiune a Bibliei Ebraice, facuta in limba greaca, incepand cu secolul al III‑lea inaintea erei noastre, la Alexandria. Ea a devenit apoi ceea ce crestinii au numit "Vechiul Testament".

Lucrarea de fata se prezinta in trei parti ce corespund celor trei cai principale de abordare a studiilor legate de Septuaginta: istoria sa (originile sale, constituirea sa, viata sa in sanul iudaismului); studiul textului sau (starile textuale relevate de diversitatea manuscriselor sale, a limbii sale, a divergentelor sale in raport cu ebraica "masoretica"); exegeza si teologia fundamentate pe textul sau (ceea ce gasim in Noul Testament si la Parintii greci).

Un fir rosu trece prin toate cele noua capitole ale cartii: este chiar viata Septuagintei, de la nastere pana la maturitate, la fecundarea sa, apoi la posteritatea sa, la prezenta continua in mainile pioase ale ortodocsilor orientali, in timp ce in alte locuri disparea, reinviind acum ca un obiect autonom, de care istoricii iudaismului si ai crestinismului vor tine cont mai mult.

Intentia noastra este nu numai de a face ca Septuaginta sa intre cu drepturi depline in cultura biblica, ci, intr‑un mod mai general, de a starni curiozitatea celor interesati de textele de valoare universala. Opera de importanta capitala atat pentru istoria iudaismului elenistic, cat si pentru originile crestinismului, aceasta Biblie Greaca... a fost prezenta in crestinism pe parcursul mai multor secole si a ramas astfel in lumea orientala de limba greaca; citita si comentata pana la finele lumii Bizantului, a fost creatoarea unei directii, adevarat monument de cultura si de religiozitate.

Marguerite Harl