Zulfu Livaneli este o forta fundamentala pentru scena muzicala, culturala si politica a Turciei. -
Orhan Pamuk,
Premiul Nobel pentru Literatura 2006
O carte despre dragoste si vinovatie, dar si despre geografie ca destin. Un roman despre ororile nesfarsite ale oamenilor, despre cruzime si necrutare, dar si despre compasiune si indurare, care invaluie nu doar trecutul, ci si prezentul intr-o nespusa si apasatoare melancolie.
Istanbul, 2001. Maya Duran lucreaza pentru universitate, e divortata si isi creste singura fiul adolescent. Monitorizeaza imaginea publica a rectorului si a institutiei, intampina delegatiile ce vin si pleaca, le este ghid invitatilor, totul petrecandu-se intr-un ritm alert si haotic, dictat de orasul pe care il strabate fara oprire. Cand il asteapta la aeroport pe enigmaticul Maximilian Wagner, un profesor de drept de la Harvard de origine germana, nimic nu anunta o vizita care sa iasa din tiparul obisnuit. Dar ea se va dovedi a fi o intalnire cruciala, care o va marca pe tanara Maya. Nu doar ca va descoperi secretele propriei familii, si odata cu acestea istoria trecuta sub tacere, periculoasa, a Turciei bunicilor ei, dar va ajunge sa paseasca pe urmele profesorului Wagner pentru a-i afla tragica poveste de iubire si a-i aduce o alinare in ultimele luni de viata. Serenada pentru Nadia este un exercitiu de iubire de o tulburatoare si dureroasa actualitate.
Traducere din limba turca si note de Luminita Munteanu.
Fragment din cartea "Serenada pentru Nadia" de Zulfu Livaneli:
"Avea o voce rece, care parea mai degraba furioasa decat ofensata. Furia cuibarita in ea nu era insa foarte explicita.
Maniile acelea mocnite erau, la drept vorbind, cu mult mai primejdioase decat altele. Reuseai dai seama de acest fapt de la o varsta foarte frageda. O furie care se manifesta deschis genera, de regula, o problema trecatoare. Daca insa persoana din fata ta era stapanita de o furie surda, daca percepeai la ea o asemenea nuanta, se cuvenea sa fii cu bagare de seama, caci mania inabusita putea sa se soldeze mai tarziu cu tot soiul de pericole.
Probabil ca gresisem cand ii spusesem atat de deschis lui man ca nu-i puteam fi de nici un folos in chestiunea care-l interesa pe el. In Orientul Mijlociu, lucrurile nu se petrec asa. Daca i-as fi spus "bine, am sa ma interesez cum poate fi angajat varul tau", n-ar fi fost nici o problema! Nici macar n-ar fi fost nevoie sa discut cu rectorul despre aceasta poveste. L-as fi putut duce cu vorba pe Suleyman foarte multa vreme. In perioada in care ar fi asteptat, plin de speranta, sa se rezolve "pricina", l-as fi putut determina sa se dea bine pe langa mine si sa se poarte cu mult mai mult respect decat o facea acum. L-as fi putut convinge sa ma duca acasa in fiecare seara!
Apoi, cand, in cele din urma, urma sa devina limpede ca n-aveam sa ajungem la nici un rezultat, tot as mai fi insemnat ceva in ochii lui, ca una care depusese oarecari stradanii pentru el, dar care daduse gres. Mai mult, pentru o bucata de vreme, o parte din purtarile lui fata de mine s-ar fi preschimbat in obisnuinta si ar fi devenit statornice.
Adevarul este ca, in Orientul Mijlociu, dusmania si purtarea prietenoasa puteau face foarte rapid schimb de locuri. Suleyman nu era insa doar un cetatean al Orientului Mijlociu, ci si un cetatean occidental, la fel ca toti turcii. As fi putut profita de pe urma faptului ca uneori manifesta trasaturi occidentale, iar alteori trasaturi specifice Orientului Mijlociu.
Cum nu incercam sa transform astfel de imprejurari intr-un avantaj oarecare, sufeream o data in plus de pe urma faptului ca imi duceam viata intr-o cultura care apartinea atat Orientului Mijlociu, cat si Occidentului. Mai exact, intr-o cultura care nu era nici occidentala, nici medio-orientala...
M-am indepartat de Suleyman, profitand si de faptul ca eram grabita, si m-am asezat la birou. Suleyman si-a luat talpasita, cu furia lui mocnita cu tot.
Am inceput sa trec repede in revista stirile de prin gazetele pe care le primiseram de la agentie. Aceasta era prima mea misiune in fiecare dimineata: sa identific informatiile privitoare la universitate si, mai ales, la rector, sa le printez, sa le sortez pe cele pe care se cuvenea sa le vada rectorul si sa i le inmanez intr-un dosar.
In ziare aparusera vreo doua-trei stiri privitoare la profesorul Wagner. Se preciza ca acesta urma sa sustina o conferinta la universitate in acea dupa-amiaza."