A fost crescut de natura pentru poezie si intr-adevar a trait numai pentru ea. A privit intreaga viata prin prisma acestei poezii, careia a stiut sa-i daruiasca totul, desi n-a primit in schimb decat satisfactia drumului spre implinire. Din lumea stepelor sale dragi, a cules cele mai caracteristice flori si sentimente ale oamenilor din tinuturile natale si le-a imbracat in haina curata, nepieritoare, a poeziei. Uneori, lucrurile pe care le-a adunat in suflet, care i s-au furisat acolo, poate impotriva vointei si a dorintei lui, erau dureroase, triste, singure ca un cer acoperit de ceturile unui septembrie rusesc. Asa le-a turnat in poezie, asa le-a transmis posteritatii. A adus insa din lumea lui esentele, cele mai puternice, si prin aceasta a imbogatit universul poeziei ruse cu imagini si idei de o rara si delicata prospetime. - Stefan Bitan