Un dialog intins pe doua decenii si jumatate, ce incepe cu schimbul epistolar din anii 1982-1983 - refugiu in marturia scrisa impotriva degradarii vietii din Romania ceausista si a antisemitismului comunismului nationalist. Un document al epocii, a carui valoare este dublata de semnificatiile pe care textul le capata in lumina unor evenimente ulterioare, cum e polemica publica din 1992 privitoare la Mircea Eliade si la raporturile acestuia cu miscarea legionara. Ii urmeaza in volum convorbirile de la Ierusalim(1999) si de la Bard College, New York(2007), ce dezvaluie preocuparile si obsesiile scriitorului, de la identitate si exil la literatura sau raporturile cu religia.

„Identitatea nu este sinonima cu buletinul de identitate. Scriu aceste rinduri de incheiere in preajma unei intoarceri in Romania noastra trista, plina de umor. S-ar putea sa descopar ca nu e chiar atit de trista si ca am destul umor ca sa ma prezint convertit, in sfirsit, la mine insumi, asa cum ma dorise mereu Patria si cum imi tot repeta ca sint."(Norman Manea)