Odata cu Un om intre oameni, lui Camil Petrescu i se ofera sansa de a descrie ipostaza ideala a fiintei confruntate cu Timpul. Balcescu are consistenta unui "suflet tare", obsedat de "jocul ielelor" si care nu e silit sa abdice. Stiindu-se pe sine cap- adica minte clarvazatoare capabila sa analizeze lucid, sa decida si sa prevada pe tabla uriasa a Istoriei, dar si capetenie, conducator - Balcescu este ascetul sublim, care se construieste pe sine cu pasiune rece si-si hotaraste deliberat destinul. Simbol al sacrificiului de sine, halucinant, orgolios, isi stie "viata hotarata" si se simte rasplatit, pentru tot ce pierde omul din el, de senzatia puterii unice de a-si alege drumul.