Sfantul si maritul Mucenic al lui Hristos, Pantelimon, s-a nascut la Nicomidia din parintii Eustorgios, senator pagan, si Evula, o crestina; acestia i-au dat numele de Pantoleon. Incredintat spre educatie  lui Eufrosin, medic de renume, el ajunse dupa putina vreme la o cunoastere desavarsita a artei medicale intr-atat incat imparatul Maximian, care ii remarcase calitatile, intentiona sa il ia la palat ca medic particular. Cum tanarul trecea in fiecare zi in fata casei unde era ascuns Sfantul Ermolae , Sfantul Parinte ghici dupa tinuta lui  calitatea inalta a  sufletului sau si il invita intr-o zi sa intre si incepu sa il invete ca stiinta medicala nu poate aduce decat slaba usurare naturii noastre suferinde si sortita mortii si ca numai Hristos, singurul Doctor adevarat, a venit sa ne aduca Mantuirea, fara leacuri si fara plata. Cu inima batand de bucurie la auzul acestor cuvinte, tanarul Pantoleon incepu sa il viziteze regulat pe Sfantul Ermolae si fu initiat de el in Tainele credintei. Intr-o zi, pe cand se intorcea de la Eufrosin, gasi pe drum un copil, mort dupa ce fusese muscat de o naparca. Judecand ca momentul venise sa probeze adevarul promisiunilor lui Ermolae, el chema in ajutor Numele lui Hristos si pe data copilul se ridica iar naparca muri. Atunci el alerga la Ermolae si, plin de bucurie, ceru sa primeasca fara intarziere Sfantul Botez. Ramase apoi in preajma batranului Sfant pentru a se bucura de invataturile lui si nu mai reveni acasa decat in a opta zi. La intrebarile tatalui sau nelinistit el raspunse ca ramasese la palat, tinut de vindecarea unui om de pe langa imparat. Pastrand inca secreta convertirea lui, el arata in acealasi timp o adanca preocupare pentru a-l convinge pe Eustorgios tatal sau de zadarnicia inchinarii la idoli.