Citind: „In casa Tatalui Meu multe lacasuri sunt", eu, smeritul Serafim, meditam si imi doream sa vad aceste ceresti lacasuri si m-am rugat Domnului meu Iisus Hristos sa mi le arate; iar Domnul nu m-a lipsit pe mine, smeritul, de Mila Sa. Despre bucuria si cereasca mangaiere, de care m-am impartasit acolo, este cu neputinta sa-ti vorbesc. O, daca ai sti - ii spuse Parintele, monahului - de cata bucurie, de cata dulceata se impartasesc sufletele dreptilor in cer, atunci ai fl gata ca in aceasta viata trecatoare sa patimesti orice necaz, persecutie sau calomnie cu multumire si recunostinta. Daca aceasta chilie in care ne aflam ar fi plina de viermi si acestia ar urma sa se hraneasca din trupul nostru pe tot parcursul vietii noastre, atunci cu cea mai deplina dorinta ar trebui sa ingaduim acest lucru, numai sa nu ne lipsim de acea imensa bucurie cereasca pe care Dumnezeu a pregatit-o celor ce Il iubesc pe El.