“E greu sa gasesti printre sfinti unul mai impamantenit in noi, romanii, decat Sfantul Apostol Andrei. El este, pe scurt, Apostolul nostru. Nu as spune al nostru, al romanilor, pentru ca, inainte ce noi, a fost al stramosilor nostri daci. 

    Desigur, multi se indoiesc de acest fapt. In urma trecerii sale prin Scitia Mica, Dobrogea de astazi, nu au ramas inscriptii, nici documente. Pentru mine, absenta e fireasca. Cine sa fi stat sa consemneze in scris propovaduirea unui evreu, care, la acea vreme, era considerat membru al unei secte ciudate, respinsa chiar si de catre israeliti? Grecii erau destul de sceptici fata de noua religie, iar romanii au prigonit-o inca din primul secol. Iar dacii, la care noi credem ca el a vestit Evanghelia, dispretuiau scrisul si, in plus, erau, cel mai probabil, oameni simpli, care oricum nu ar fi stiut sa scrie nici daca ar fi trait intr-o alta cultura, mai putin axata pe oralitate. Dar tocmai ei, cei nebagati in seama de istorie, au avut grija sa fie fideli celui care i-a increstinat. Asa ca i-au tesut chipul si sederea printre ei in legende, l-au infasurat in obiceiuri, pe care apoi au avut grija sa le transmita urmasilor iarna, la gura sobei, cand gerul crapa pietrele, iar lupii urla a pustiu. Asa se face ca astazi, noi, crestinii ortodocsi ai acestui neam, putem vorbi despre cel dintai chemat de Hristos la apostolie ca despre sfantul care ne-a increstinat. Si il cinstim cum se cuvine, caci aproape 720.000 de romani, dintre care 368.523 de barbati si 349.079 de femei, ii poarta numele si il au, asadar, drept patron spiritual."