Inca un roman al lui Mircea Daneliuc, unul dintre cei mai valorosi scriitori romani, una si aceeasi persoana cu marele regizor al nostru de cinema. Sfumato e un soi de road fiction, un road novel, asa cum Cursa fusese un road movie: impreuna cu sotia, protagonistul, imbatrinit, pleaca la drum pentru o interventie oculistica, insa va calatori (la figurat) si-n propria biografie, patetic si comic deopotriva, de parca am avea de-a face cu o retrospectie proustiana si, simultan, cu o parodie a ei. Ca-ntotdeauna la Daneliuc, scriitura e iute, colorata, argotica, pentru ca dincolo de atare suprafata acrosanta sa se-ntrevada treptat straturile de profunzime, semnificatiile simbolice si parabolice. Suprapunerea de straturi de culoare defineste – de altfel – si tehnica picturala a sfumato-ului arborat ironic in frontispiciul cartii. Pe deasupra, termenul mai inseamna (in italieneste) si "aburos", "fumegos": intr-adevar, personajul a suferit un dublu transplant de cornee si inca nu vede bine... Cit intelege din ce-a trait, din ce i se intimpla?! Exceptional scriitor – Mircea Daneliuc. - Ion Bogdan Lefter