„Drumul spre iad e pavat cu intentii bune“ este dictonul ce i se potriveste manusa personajului nostru care, in stradania lui de a-i oferi un adapost ferit de pericole noului sau prieten, se trezeste prins intr-o avalansa de evenimente dintre cele mai nefericite. Dar, cand in joc e soarta celui mai bun prieten, Marty nu renunta la speranta.

 

    Fragment: 

 

    „Pe drumul ce urca dealul sunt scaieti si spini si de obicei nu ma-ncumet sa merg descult, dar de data asta nici n-as simti daca mi-ar intra ceva in picioare. Stiu ca Judd Travers si haita lui n-au sa vina incoace, fiindca dealul asta-i al lu' tata. Ajung in dreptul unui pom de stafide din dreptul pinilor, dupa care ma las jos si-l iau in brate pe Shiloh.

    Prima oara cand il am numai pentru mine, prima oara cand pot sa-l iau in brate fara sa se uite nimeni, doar strang cu putere trupul subtirel, sa-l mangai pe cap, sa-l trag de urechi.

    - Shiloh, ii spun, de parca el ar sti c-asa-l cheama, Judd Travers n-o sa te mai loveasca niciodata.

    Felul in care ochii lui ma fixeaza, felul in care se-ntinde si ma linge pe fata par modul lui de a pecetlui fagaduiala. I-am facut lui Judd Travers o promisiune pe care nu aveam de gand sa o tin, Doamne fereste. Dar acum i-am facut o promisiune lui Shiloh pe care am de gand s-o respect, trasni-m-ar Ceru' daca nu.

    Il las in cele din urma din brate si merg la izvor sa iau o gura de apa. Shiloh ma urmeaza, mergand alaturi de mine. Imi fac palmele caus si beau, iar Shiloh lipaie si el. Si-acum? ma-ntreb. Trebuie sa-nfrunt problema direct in fata.

    Trebuie sa-l tin pe Shiloh ascuns. Macar atat stiu si eu. Dar n-am de gand sa-l tin in lant. Singura chestie la care ma pot gandi ar fi sa-i fac un tarc. Nu-mi place ideea, dar o sa stau cu el cat de mult pot.

    Il duc inapoi la pomul de stafide si Shiloh se-asaza. 

    - Shiloh, ii zic, mangaindu-l pe cap. Sezi!

    Da din coada. Incep sa ma-ndepartez, aruncand cate o privire indarat. Shiloh se ridica.”