Si-n mintea mea dansam desculta / Et j’ai danse pieds nus dans ma tete de Olivia Zeitline este romanul care te va incuraja sa iti urmezi visul sau macar te va face sa te simti mai aproape de el, in cazul in care te numeri printre acele „gulerase albe” care isi petrec majoritatea timpului la birou, simtind adesea un mare gol interior. Golul acela care ar trebui umplut cu ceea ce esti si simti tu cu adevarat… Eroina romanului de fata face asta dupa un episod de burnout aratand ca in viata trebuie sa stim sa fixam limite foarte clare.

 

Un roman ca un vis, in care totul e posibil, in care nu exista normal si paranormal, ambele contopindu-se intr-o realitate care nu trebuie neaparat sa fie credibila pentru a ne determina sa constientizam lucruri ce nu pot fi intelese altfel decat printr-o usoara desprindere de realitate. De altfel, ceea ce vei iubi cel mai mult la aceasta carte, nu este actiunea propriu zisa, ci latura ei metafizica care te poarta in lumea complexa a universului nostru launtric, pe care avem tendinta de cele mai multe ori sa il neglijam, uitand ca de fapt, acolo, in interior, se afla toate raspunsurile pe care le cautam orbecaind prin realitatea materiala ermetica.

 

Autoarea romanului, Olivia Zeitline, a studiat Dreptul insa este pasionata de arta si de dezvoltare personala. A hotarat asadar sa renunte la profesia de avocat pentru a se dedica organizarii de expozitii de arta contemporana in spatii culturale si crearii unei reviste online (cu 10.000 de abonati), Reecrire (Sa scriem din nou), dedicata artei si spiritualitatii. Activitatea de aici i-a adus un premiu la Golden Blog Awards, in 2013. Si-n mintea mea dansam desculta este romanul ei de debut, in care isi imbina talentele de artist, de scriitor si de consilier de dezvoltare personala.

 

Pe eroina romanului Oliviei Zeitline, Charlotte, o intalnim la Paris,  intr-o mare corporatie franceza in care munceste pana la epuizare. In urma unui episod de burnout, decide sa renunte la statutul de corporatista si la cariera in marketing, dedicandu-se marii ei pasiuni – dansul. 

 

In numai trei ani de zile, viata ei se schimba radical. Insa predarea cursurilor de dans contemporan nu ii acopera in intregime cheltuielile de intretinere. In plus, intuitia ii spune ca relatia cu iubitul ei Tom se va sfarsi, si realitatea va dovedi ca are dreptate. Cum starea ei de spirit se degradeaza tot mai mult de la o zi la alta, simte ca singura persoana care o poate ajuta este Stella, o violoncelista celebra in varsta de 62 de ani pe care o cunoscuse prin intermediul fostului ei iubit Tom. Stella va deveni astfel calauza lui Charlotte prin viata. Cea care o va ajuta sa isi inteleaga propria existenta, propriile decizii, gandurile, senzatiile, fricile, si  mai presus de toate, o va ghida sa isi inteleaga si sa isi asculte intuitia.

 

Aceasta o lamureste ca premonitia referitoare la despartirea de Tom semnifica faptul ca a intrat in contact cu intuitia ei „aceasta muzica a fiintei noastre profunde, care ne calauzeste”, atentionand-o totodata ca acest episod ii poate deschide perspective noi.

 

Tot Stella ne ofera o definitie a intuitiei, menita parca sa ne faca mai atenti la mesajele criptate pe care ni le transmite, nu intamplator, mediul inconjurator:

 

„Intuitia este o vibratie, o lungime de unda; ca un al saselea simt, care se foloseste de celelalte cinci: poate lua forma unei voci, a unei imagini sau senzatii, a unui gust sau miros. Intuitia vorbeste si prin vise. Totul poate vorbi, atat in interior, cat si in exterior, iar la final, pur si simplu stii... dar nu stii cum de ai ajuns sa stii.”

 

Pe masura ce viata ei se restrange din anumite puncte de vedere: se desparte de Tom, se muta in camera de rezerva a unei prietene, nepermitandu-si sa mai plateasca chiria vechiului apartament, simte cum se extinde pe o alta latura, spirituala de aceasta data. Iar dansul reuseste de fiecare data sa ii aline suferintele provocate de neajunsurile din lumea fizica. Ca si cele doua prietene ale ei Thea si Jeanne. Thea spre exemplu, o ajuta sa isi amenajeze camera de rezerva pusa la dispozitie de Jeanne dupa principiile feng-shui si tot ea o va initia si in yoga. Iar aceste lucruri aparent banale, vor capata o insemnatate din ce in ce mai profunda in viitorul deloc previzibil al lui Charlotte.

 

Stella o va familiariza cu termenul de sincronicitate pe care profesorul Pierre Loiseau, ale carui materiale le urmareste pe YouTube, o defineste ca fiind:

 

„O sincronicitate este o cascada de coincidente care poate schimba cursul vietii noastre. Daca privim viitorul ca pe o linie cauzala deja trasata, inseamna ca putem, cu toate astea, si sa-l schimbam, trimitand in univers intentiile noastre, atata vreme cat ele sunt suficient de puternice. Ele ne vor permite sa urmam o alta linie temporala. Dintr-un anumit punct de vedere, viitorul poate modifica prezentul”.

 

Sincronicitatea isi va face aparitia in viata lui Charlotte odata cu intalnirea intamplatoare de pe strada cu profesorul Pierre Loiseau pe care il admira si in teoriile caruia crede cu adevarat. Acesta ii ofera o carte de vizita, iar intalnirea ulterioara cu acesta va fi pentru Charlotte un prilej de a face o retrospectiva asupra propriei vieti dar si o ocazie de a intrevedea noi perspective asupra viitorului ei si a modului in care ar putea arata acesta.

 

Nu intamplator probabil, Pierre Loiseau ii va marturisi lui Charlotte ca il cunoaste pe coregraful egiptean pe care aceasta il admira foarte mult Asar Asmar. Charlotte afla astfel ca Asar Asmar este si el un admirator al ideilor profesorului Pierre Loiseau si ca momentan profesorul Loiseau il consiliaza in privinta noului sau spectacol, Sensul hazardului. Ba mai mult decat atat, acesta se pare ca are nevoie de dansatori pentru acest spectacol. 

 

Chiar daca intalnirea cu profesorul Loiseau o face pe Charlotte sa fie mai optimista si mai vesela cu privire la viitorul ei, realitatea nu se va dovedi a fi atat de simpla. Lucrurile isi vor urma cursul lor firesc, deloc previzibil.

 

Charlotte va constata pe pielea ei cat de adevarat este faptul ca: atunci cand asteptam un lucru, nu stim niciodata sub ce forma va ajunge la noi.

 

Va fi convinsa de asemenea si de faptul ca: „Chiar daca totul ti se pare intunecat, lumina este mereu in preajma.”

 

Si va constata cum sincronicitatea ii transforma viata.

 

Cu ajutorul unei monede va face alegeri importante. „Cap, plec; pajura, raman” si nu se va teme catusi de putin de consecinte pentru ca se hotaraste sa-si asculte intuitia, asa cum o invatase Stella.

 

Va constata de asemenea cum:

 

„Tot ce traim in exterior oglindeste ceea ce se afla in interior. Astfel, persoanele sau situatiile negative ne infatiseaza propriile noastre ganduri negative. Adesea, aceste ganduri provin din experientele noastre trecute, inmagazinate in subconstient. Amintirile acestea creeaza credinte false si frici care ne fac sa vedem realitatea in mod distorsionat, sa ne consideram victime ale realitatii. Il acuzam pe celalalt in loc sa ne asumam responsabilitatea pentru tot ceea ce ni se intampla, ramanem inlantuiti in nemultumirile noastre, iar viata noastra se blocheaza”.

 

Dar si cum:

 

„Fiecare vede lumea din perspectiva lui, iar ceea ce se potriveste unuia nu i se potriveste neaparat si celuilalt. Cu cat respectam mai mult adevarul fiecaruia, cu atat mai mult il vom respecta pe al nostru.”

 

Si va ajunge la revelatia ca:

 

„Ingerii ne iau de mana cand dansam, ne duc cu ei in vartejul existentei, dar rolul lor este acela de a ne readuce intotdeauna la viata.”

 

O poveste frumoasa care te va face sa zambesti si sa iubesti si mai mult viata cu intorsaturile ei bruste de situatie, intr-o dupa-amiaza relaxata de duminica… O poveste care iti va reaminti ca poti oricand sa dai nas in nas cu fericirea chiar si pe o straduta ingusta ce pare sa se infunde…

Nu mai uda florile, pare sa ezite.

- Am fost ocupat... Am stat cu Virginie toata ziua.
- Cum adica, cu Virginie?
- Nu, nu, nu te gandi... S-ar putea sa aiba un subiect pentru mine, in productia la care lucreaza.
- Si o sa accepti?
El isi deschide calculatorul. Biroul e plin de dosare. Isi verifica email-ul.
- Te-am intrebat ceva, Tom.
- Stii, va trebui sa ma vad mereu cu Virginie... pentru Samuel.
- Una e sa te vezi cu ea pentru fiul tau, si cu totul altceva sa lucrezi impreuna cu ea zile intregi.
- Charlotte, tu creezi mereu probleme acolo unde nu sunt.
Ea se ridica brusc de pe canapea, palida. 

- Poftim? Eu sunt cea care creeaza probleme? De mai bine de un an tot astept sa divortezi, sa te implici cu adevarat in relatia cu mine.
- Dar suntem impreuna. N-are rost sa grabim lucrurile.
- Si preferi sa ma lasi in aceasta stare de confuzie.
- Charlotte, mai da-mi timp.
- Stii ce? O sa ai destul timp, dar fara mine.
- Linisteste-te, Charlotte... Ce faci?
Fara sa i se citeasca nimic pe fata, Charlotte deschide dulapul. Ia de acolo cele cateva lucruri care ii apartin, apoi merge in baie sa-si caute peria de par si deodorantul. Le pune pe toate intr-o sacosa de plastic.
- Charlotte, nu face asta... Nu-mi e usor.
Il fixeaza cu o privire severa. Tom s-a asezat pe canapea si s-a luat cu mainile de cap. Nu se uita la ea. Lui Charlotte i-ar placea ca Tom sa o opreasca, sa o implore sa ramana."