Autoarea mult indragitului roman Absolut tot (Everything, Everything) - de adaptarea caruia va veti putea bucura in curand pe marile ecrane - revine cu o noua poveste de dragoste emotionanta.

 

Natasha e o adolescenta cu o fire pragmatica. Nu crede in soarta, crede in fapte clare si demonstrabile. Aceasta e o zi neagra pentru ea: urmeaza sa fie deportata in Jamaica peste doisprezece ore. Nici pentru Daniel, un visator incurabil, asta nu e o zi oarecare: are un interviu care ii va hotari viitorul. O va lua pe calea care-i va multumi pe parintii sai, sau se va dedica pasiunii sale, poezia? Pentru niciunul dintre ei nu e tocmai momentul sa li se aprinda calcaiele. Si totusi Natasha si Daniel ajung sa se indragosteasca unul de altul in cele cateva ore pe care le petrec impreuna, iar noi, la randul nostru, nu putem decat sa ne indragostim iremediabil de ei.

Traducere din limba engleza de Iulia Arsintescu.

Fragment din romanul "Si soarele e o stea" de Nicola Yoon:

 

"CAND MIN SOO S-A INDRAGOSTIT de Dae Hyun, nu se astepta ca iubirea ei s-o poarte din Coreea de Sud pana in America. Dar Dae Hyun fusese sarac toata viata lui. Avea in America un var care isi facuse un rost la New York. I-a promis sa-l ajute.

Pentru majoritatea imigrantilor, mutarea intr-o tara noua reprezinta un act de credinta. Chiar daca ai auzit povesti despre siguranta, oportunitati si prosperitate, tot este o mare incercare sa te desparti de limba materna, de propriul popor si de tara ta. De propria istorie. Daca povestile nu sunt adevarate? Daca nu te poti adapta? Daca nu esti dorit in noua tara?

Pana la urma., numai unele dintre povesti s-au adeverit. La fel ca toti imigrantii, Min Soo si Dae Hyun s-au adaptat cat au putut. Au evitat oamenii si locurile care nu-i doreau. Varul lui Dae Hyun i-a ajutat, iar ei au prosperat si increderea le-a fost rasplatita.

Cativa ani mai tarziu, cand Min Soo a aflat ca era insarcinata, primul ei gand a fost ce nume sa-i dea copilului. Avea ea sentimentul ca in America numele nu insemnau nimic, nu asa cum insemnau in Coreea. In Coreea, numele de familie era primul si spunea intreaga istorie a stramosilor. In America, numele de familie se trecea ultimul.

Dae Hyun spunea ca asta dovedeste ca americanii considera individul mai important decat familia.

Min Soo si-a batut capul ce prenume sa aleaga, adica acel nume caruia americanii ii spuneau primul nume. Oare fiul ei trebuia sa aiba un prenume american, usor de pronuntat de catre profesori si colegi? Sau trebuia sa pastreze traditia si sa aleaga doua caractere chinezesti din care sa formeze un nume personal din doua silabe?

Numele sunt lucruri puternice. Functioneaza ca semn de identitate si ca un fel de harta, localizandu-te geografic si in timp. Mai mult decat atat, numele pot fi o busola. In cele din urma, Min Soo a ajuns la o solutie de compromis. I-a dat fiului ei un prenume american, urmat de un nume personal dupa traditia coreeana si apoi terminat cu numele de familie. Si-a numit primul baiat Charles Jae Won Bae. Pe al doilea baiat l-a numit Daniel Jae Ho Bae.

A ales pana la urma ambele variante. Coreeana si americana. Americana si coreeana.

Ca sa stie de unde veneau.

Ca sa stie incotro se indreptau. "