Siddhartha. Calatoria spre Soare-Rasare
Siddhartha. Calatoria spre Soare-Rasare
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1946.
Profesiune de credinta individualista, respingere a fiecarei doctrine, blamare a lumii guvernate de bani si de putere, elogiu al vietii contemplative si al peisajului unei Indii recreate cu maiestrie, Siddhartha este, in esenta, un roman initiatic, devenit, de-a lungul timpului, text "sacru". Calatoria spre Soare-Rasare - o poveste despre redescoperirea naturii umane si refacerea drumului spiritual dupa efectele devastatoare ale celor doua razboaie mondiale, traite de autor.
Fragment din volumul "Siddhartha. Calatoria spre Soare-Rasare" de Hermann Hesse:
"In seara aceleiasi zile ii ajunsera din urma pe asceti, pe uscativii samani, fata de care se obligara sa-i insoteasca si sa-i asculte cu supusenie. Fura acceptati.
Siddhartha isi darui vesmantul unui brahman sarac de pe strada. Nu mai avea pe el decat o bucata de panza in jurul soldurilor si o pelerina dintr-o bucata de stofa pamantie. Nu manca decat o data pe zi, niciodata mancare gatita. Posti cincisprezece zile. Posti douzaeci si opt de zile. Carnea de pe solduri si din obraji i se topi. Din ochii sai mariti se revarsau flacarile unor vise fierbinti, la degetele uscative ii crescura unghii lungi, pe barbie ii crescu o barba uscata, tepoasa. Privirea ii ingheta cand in cale ii ieseau femei; gura i se schimonosea de dispret cand mergea printr-un oras cu oameni frumos imbracati. Vedea cum negustorii faceau negot, cum bogatasii se duceau la vanatoare, cum cei incercati de durere isi plangeau mortii, cum se ofereau tarfele, cum doctorii se ingrijeau de bolnavi, cum preotii stabileau ziua semanatului, cum se iubeau indragostitii, cum mamele isi alaptau pruncii - dar la toate acestea nu merita sa privesti nici macar cu un singur ochi, totul era minciuna, totul duhnea a minciuna, totul voia sa lase impresia unui sens anume, impresia de fericire si de frumusete, pe cand, in fond, totul nu era decat o nemarturisita descompunere. Lumea avea un gust amar. Viata era un chin.
Profesiune de credinta individualista, respingere a fiecarei doctrine, blamare a lumii guvernate de bani si de putere, elogiu al vietii contemplative si al peisajului unei Indii recreate cu maiestrie, Siddhartha este, in esenta, un roman initiatic, devenit, de-a lungul timpului, text "sacru". Calatoria spre Soare-Rasare - o poveste despre redescoperirea naturii umane si refacerea drumului spiritual dupa efectele devastatoare ale celor doua razboaie mondiale, traite de autor.
Fragment din volumul "Siddhartha. Calatoria spre Soare-Rasare" de Hermann Hesse:
"In seara aceleiasi zile ii ajunsera din urma pe asceti, pe uscativii samani, fata de care se obligara sa-i insoteasca si sa-i asculte cu supusenie. Fura acceptati.
Siddhartha isi darui vesmantul unui brahman sarac de pe strada. Nu mai avea pe el decat o bucata de panza in jurul soldurilor si o pelerina dintr-o bucata de stofa pamantie. Nu manca decat o data pe zi, niciodata mancare gatita. Posti cincisprezece zile. Posti douzaeci si opt de zile. Carnea de pe solduri si din obraji i se topi. Din ochii sai mariti se revarsau flacarile unor vise fierbinti, la degetele uscative ii crescura unghii lungi, pe barbie ii crescu o barba uscata, tepoasa. Privirea ii ingheta cand in cale ii ieseau femei; gura i se schimonosea de dispret cand mergea printr-un oras cu oameni frumos imbracati. Vedea cum negustorii faceau negot, cum bogatasii se duceau la vanatoare, cum cei incercati de durere isi plangeau mortii, cum se ofereau tarfele, cum doctorii se ingrijeau de bolnavi, cum preotii stabileau ziua semanatului, cum se iubeau indragostitii, cum mamele isi alaptau pruncii - dar la toate acestea nu merita sa privesti nici macar cu un singur ochi, totul era minciuna, totul duhnea a minciuna, totul voia sa lase impresia unui sens anume, impresia de fericire si de frumusete, pe cand, in fond, totul nu era decat o nemarturisita descompunere. Lumea avea un gust amar. Viata era un chin.
Siddhartha nu avea decat un scop, unul singur: sa se goleasca, sa se deserte de sete, de dorinta, de vise, de bucurie si suferinta. Sa moara de la sine, sa nu mai fie un eu, sa-si gaseasca linistea cu inima desertata, sa fie pregatit, in gandirea sa depersonalizata, pentru minune - iata care era scopul sau. Invingandu-si si omorandu-si orice strop al propriului sau eu, reducand la tacere orice ispita, orice ghes al inimii, numai astfel putea sa trezeasca in el Iucrul cel mai de pe urma, lucrul cel mai profund al fiintei, ceea ce nu mai tinea de eu, marea taina.
Tacut, Siddhartha statea in arsita soarelui, arzand de durere, arzand de sete, si statu asa, pana nu mai simti nici durerea, nici setea. Statu tacut cat dura perioada ploilor, din par apa i se prelingea pe umerii infrigurati, pe soldurile si picioarele infrigurate, statu asa, pocaindu-se, pana ce umerii si picioarele nu mai simtira frigul, pana ce tacura, pana se linistira. Orbecaia tacut printre ramurile cu spini, din pielea arsa ii picura sangele, din buboaie i se scurgea puroiul si Siddhartha statea incrancenat, statea nemiscat, pana ce nu-i mai curse sange, pana nu-l mai intepa nimic, pana nu-l mai arse nimic.
Siddhartha statea drept, invatand sa-si reduca respiratia, invatand sa se multumeasca cu putina respiratie, invatand sa-si opreasca respiratia. incepand cu respiratia, el invata sa-si potoleasca apoi bataile inimii, invata sa-si reduca bataile inimii pana ce se rareau, pana ce acestea aproape ca nu se mai auzeau.
Sub indrumarea celui mai varstnic saman, Siddhartha exersa abandonarea de sine, exersa meditatia profunda dupa niste reguli noi ale samanilor. Un batlan porni in zbor peste padurea de bambusi - si Siddhartha inchise batlanul in sufletul sau, zbura peste paduri si munti, se facu batlan, se hrani cu pesti, suferi de foame ca un batlan, grai cu croncanit de batlan, muri de moartea batlanilor."
Tacut, Siddhartha statea in arsita soarelui, arzand de durere, arzand de sete, si statu asa, pana nu mai simti nici durerea, nici setea. Statu tacut cat dura perioada ploilor, din par apa i se prelingea pe umerii infrigurati, pe soldurile si picioarele infrigurate, statu asa, pocaindu-se, pana ce umerii si picioarele nu mai simtira frigul, pana ce tacura, pana se linistira. Orbecaia tacut printre ramurile cu spini, din pielea arsa ii picura sangele, din buboaie i se scurgea puroiul si Siddhartha statea incrancenat, statea nemiscat, pana ce nu-i mai curse sange, pana nu-l mai intepa nimic, pana nu-l mai arse nimic.
Siddhartha statea drept, invatand sa-si reduca respiratia, invatand sa se multumeasca cu putina respiratie, invatand sa-si opreasca respiratia. incepand cu respiratia, el invata sa-si potoleasca apoi bataile inimii, invata sa-si reduca bataile inimii pana ce se rareau, pana ce acestea aproape ca nu se mai auzeau.
Sub indrumarea celui mai varstnic saman, Siddhartha exersa abandonarea de sine, exersa meditatia profunda dupa niste reguli noi ale samanilor. Un batlan porni in zbor peste padurea de bambusi - si Siddhartha inchise batlanul in sufletul sau, zbura peste paduri si munti, se facu batlan, se hrani cu pesti, suferi de foame ca un batlan, grai cu croncanit de batlan, muri de moartea batlanilor."
PRP: 35.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
29.75Lei
29.75Lei
35.00 LeiPrimesti 29 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1946.
Profesiune de credinta individualista, respingere a fiecarei doctrine, blamare a lumii guvernate de bani si de putere, elogiu al vietii contemplative si al peisajului unei Indii recreate cu maiestrie, Siddhartha este, in esenta, un roman initiatic, devenit, de-a lungul timpului, text "sacru". Calatoria spre Soare-Rasare - o poveste despre redescoperirea naturii umane si refacerea drumului spiritual dupa efectele devastatoare ale celor doua razboaie mondiale, traite de autor.
Fragment din volumul "Siddhartha. Calatoria spre Soare-Rasare" de Hermann Hesse:
"In seara aceleiasi zile ii ajunsera din urma pe asceti, pe uscativii samani, fata de care se obligara sa-i insoteasca si sa-i asculte cu supusenie. Fura acceptati.
Siddhartha isi darui vesmantul unui brahman sarac de pe strada. Nu mai avea pe el decat o bucata de panza in jurul soldurilor si o pelerina dintr-o bucata de stofa pamantie. Nu manca decat o data pe zi, niciodata mancare gatita. Posti cincisprezece zile. Posti douzaeci si opt de zile. Carnea de pe solduri si din obraji i se topi. Din ochii sai mariti se revarsau flacarile unor vise fierbinti, la degetele uscative ii crescura unghii lungi, pe barbie ii crescu o barba uscata, tepoasa. Privirea ii ingheta cand in cale ii ieseau femei; gura i se schimonosea de dispret cand mergea printr-un oras cu oameni frumos imbracati. Vedea cum negustorii faceau negot, cum bogatasii se duceau la vanatoare, cum cei incercati de durere isi plangeau mortii, cum se ofereau tarfele, cum doctorii se ingrijeau de bolnavi, cum preotii stabileau ziua semanatului, cum se iubeau indragostitii, cum mamele isi alaptau pruncii - dar la toate acestea nu merita sa privesti nici macar cu un singur ochi, totul era minciuna, totul duhnea a minciuna, totul voia sa lase impresia unui sens anume, impresia de fericire si de frumusete, pe cand, in fond, totul nu era decat o nemarturisita descompunere. Lumea avea un gust amar. Viata era un chin.
Profesiune de credinta individualista, respingere a fiecarei doctrine, blamare a lumii guvernate de bani si de putere, elogiu al vietii contemplative si al peisajului unei Indii recreate cu maiestrie, Siddhartha este, in esenta, un roman initiatic, devenit, de-a lungul timpului, text "sacru". Calatoria spre Soare-Rasare - o poveste despre redescoperirea naturii umane si refacerea drumului spiritual dupa efectele devastatoare ale celor doua razboaie mondiale, traite de autor.
Fragment din volumul "Siddhartha. Calatoria spre Soare-Rasare" de Hermann Hesse:
"In seara aceleiasi zile ii ajunsera din urma pe asceti, pe uscativii samani, fata de care se obligara sa-i insoteasca si sa-i asculte cu supusenie. Fura acceptati.
Siddhartha isi darui vesmantul unui brahman sarac de pe strada. Nu mai avea pe el decat o bucata de panza in jurul soldurilor si o pelerina dintr-o bucata de stofa pamantie. Nu manca decat o data pe zi, niciodata mancare gatita. Posti cincisprezece zile. Posti douzaeci si opt de zile. Carnea de pe solduri si din obraji i se topi. Din ochii sai mariti se revarsau flacarile unor vise fierbinti, la degetele uscative ii crescura unghii lungi, pe barbie ii crescu o barba uscata, tepoasa. Privirea ii ingheta cand in cale ii ieseau femei; gura i se schimonosea de dispret cand mergea printr-un oras cu oameni frumos imbracati. Vedea cum negustorii faceau negot, cum bogatasii se duceau la vanatoare, cum cei incercati de durere isi plangeau mortii, cum se ofereau tarfele, cum doctorii se ingrijeau de bolnavi, cum preotii stabileau ziua semanatului, cum se iubeau indragostitii, cum mamele isi alaptau pruncii - dar la toate acestea nu merita sa privesti nici macar cu un singur ochi, totul era minciuna, totul duhnea a minciuna, totul voia sa lase impresia unui sens anume, impresia de fericire si de frumusete, pe cand, in fond, totul nu era decat o nemarturisita descompunere. Lumea avea un gust amar. Viata era un chin.
Siddhartha nu avea decat un scop, unul singur: sa se goleasca, sa se deserte de sete, de dorinta, de vise, de bucurie si suferinta. Sa moara de la sine, sa nu mai fie un eu, sa-si gaseasca linistea cu inima desertata, sa fie pregatit, in gandirea sa depersonalizata, pentru minune - iata care era scopul sau. Invingandu-si si omorandu-si orice strop al propriului sau eu, reducand la tacere orice ispita, orice ghes al inimii, numai astfel putea sa trezeasca in el Iucrul cel mai de pe urma, lucrul cel mai profund al fiintei, ceea ce nu mai tinea de eu, marea taina.
Tacut, Siddhartha statea in arsita soarelui, arzand de durere, arzand de sete, si statu asa, pana nu mai simti nici durerea, nici setea. Statu tacut cat dura perioada ploilor, din par apa i se prelingea pe umerii infrigurati, pe soldurile si picioarele infrigurate, statu asa, pocaindu-se, pana ce umerii si picioarele nu mai simtira frigul, pana ce tacura, pana se linistira. Orbecaia tacut printre ramurile cu spini, din pielea arsa ii picura sangele, din buboaie i se scurgea puroiul si Siddhartha statea incrancenat, statea nemiscat, pana ce nu-i mai curse sange, pana nu-l mai intepa nimic, pana nu-l mai arse nimic.
Siddhartha statea drept, invatand sa-si reduca respiratia, invatand sa se multumeasca cu putina respiratie, invatand sa-si opreasca respiratia. incepand cu respiratia, el invata sa-si potoleasca apoi bataile inimii, invata sa-si reduca bataile inimii pana ce se rareau, pana ce acestea aproape ca nu se mai auzeau.
Sub indrumarea celui mai varstnic saman, Siddhartha exersa abandonarea de sine, exersa meditatia profunda dupa niste reguli noi ale samanilor. Un batlan porni in zbor peste padurea de bambusi - si Siddhartha inchise batlanul in sufletul sau, zbura peste paduri si munti, se facu batlan, se hrani cu pesti, suferi de foame ca un batlan, grai cu croncanit de batlan, muri de moartea batlanilor."
Tacut, Siddhartha statea in arsita soarelui, arzand de durere, arzand de sete, si statu asa, pana nu mai simti nici durerea, nici setea. Statu tacut cat dura perioada ploilor, din par apa i se prelingea pe umerii infrigurati, pe soldurile si picioarele infrigurate, statu asa, pocaindu-se, pana ce umerii si picioarele nu mai simtira frigul, pana ce tacura, pana se linistira. Orbecaia tacut printre ramurile cu spini, din pielea arsa ii picura sangele, din buboaie i se scurgea puroiul si Siddhartha statea incrancenat, statea nemiscat, pana ce nu-i mai curse sange, pana nu-l mai intepa nimic, pana nu-l mai arse nimic.
Siddhartha statea drept, invatand sa-si reduca respiratia, invatand sa se multumeasca cu putina respiratie, invatand sa-si opreasca respiratia. incepand cu respiratia, el invata sa-si potoleasca apoi bataile inimii, invata sa-si reduca bataile inimii pana ce se rareau, pana ce acestea aproape ca nu se mai auzeau.
Sub indrumarea celui mai varstnic saman, Siddhartha exersa abandonarea de sine, exersa meditatia profunda dupa niste reguli noi ale samanilor. Un batlan porni in zbor peste padurea de bambusi - si Siddhartha inchise batlanul in sufletul sau, zbura peste paduri si munti, se facu batlan, se hrani cu pesti, suferi de foame ca un batlan, grai cu croncanit de batlan, muri de moartea batlanilor."
Detaliile produsului
De acelasi autor
-
PRP: 45.00 Lei
38.25 Lei
38.25 Lei45.00 Lei
-
PRP: 18.00 Lei
15.30 Lei
15.30 Lei18.00 Lei
-
PRP: 29.00 Lei
24.65 Lei
24.65 Lei29.00 Lei
-
PRP: 18.00 Lei
15.30 Lei
15.30 Lei18.00 Lei
-
PRP: 44.00 Lei
37.40 Lei
37.40 Lei44.00 Lei
-
PRP: 115.60 Lei
98.26 Lei
98.26 Lei115.60 Lei
-
PRP: 67.89 Lei
57.71 Lei
57.71 Lei67.89 Lei
-
PRP: 80.60 Lei
68.51 Lei
68.51 Lei80.60 Lei
Review-uri
Cititorul D6AC1C
05/05/2025 09:59
Achizitie verificata
Aceasta carte este este o meditatie profunda despre cautarea sensului vietii si iluminarea personala. Povestea urmareste drumul unui tanar brahman, Siddhartha, care renunta la tot pentru a descoperi adevarul prin propria experienta, in loc de invataturi exterioare. Hesse exploreaza dualitatile existentei – suferinta si bucuria, linistea si agitatie – si cum acestea contribuie la intelepciune.
Este o invitatie la introspectie, incurajandu-ne sa gasim sens in calatoria vietii, nu doar in destinatie. Este o lectura care cere rabdare si reflectie, dar recompenseaza cu o intelegere profunda a sinelui si a lumii.
Arata mai mult
Brostic Francisca
08/04/2024 14:20
Achizitie verificata
Roman initiatic in care doi prieteni pleaca in cautarea lui Dumnezeu. O poveste despre redescoperirea sinelui si a frumusetii naturii, o calatorie in spatiul spiritual al omului. Siddhartha il cauta pe Dumnezeu alaturi de un grup de ascetici, apoi alaturi de frumoasa Kamala insa realizaeaza ca trebuie sa se uite in adancul fiintei sale, descoperind cat de minunate sunt lucrurile simple si cata liniste ne poate aduce natura.
Arata mai mult
Cititorul 383057
29/03/2024 09:27
Achizitie verificata
Lectura usoara amintind de 1001 de nopti...
Arata mai mult
Cititorul 88C0CF
27/02/2024 12:00
Achizitie verificata
Hermann Hesse a fost un copil supradotat, care nu si-a gasit locul in familia sa de origine, care nu a incaput acolo si atunci a incaput in inimile tuturor celor care i-au citit operele, Siddhartha este o metafora geniala despre sensul vietii si despre devenire.
Arata mai mult
Sorana S.
08/07/2023 09:21
Povestirea "Siddhartha" a lui Hermann Hesse este o proză impresionantă despre umanitate și spiritualitate, demnă de Premiul Nobel care i-a fost decernat autorului. Deși mesajul este unul foarte profund, scriitura este accesibilă, cu fraze ușor se parcurs și cu o acțiune ușor de urmărit, însă cu dedesubturi foarte profunde.
Arata mai mult
Stancu Ionut9
29/06/2020 07:00
Achizitie verificata
Deși pare greoaie în modul de redactare și un pic dificilă la citire,este o carte despre regăsirea de sine și despre valorile vieții.Recomand pentru cei în căutarea sensului vieții și găsirea menirii personale!
Arata mai mult
8 din 8 de rezultate
