Fie ca, prin rugaciunile sfintilor, Sinaxarele sa constituie o pricina de pocainta, un imbold spre indumnezeire, un model de schimbare, de mantuire si de sfintire.

    Prezentul volum cuprinde vietile sfintilor cunoscuti din secolele XIX-XX (1800-2000) ale Bisericilor locale recunoscute.

Ca izvoare au fost folosite Sinaxarele existente, internetul, brosuri cu slujbele sfintilor si alte materiale auxiliare.

    Cu smerenie, ii rugam pe sfinti sa mijloceasca la Datatorul cununilor pentru cititorii acestei lucrari. Sfintii sunt aproape de noi si ne aud si poarta cererile noastre inaintea Domnului slavei. Fie ca mijlocirile lor puternice sa ne insoteasca mereu caci, cu siguranta, avem mare nevoie. Sfintii apartin prezentului Bisericii noastre. Slava Preabunului Dumnezeu, Cel Slavit intru sfintii Sai!

 

    Fragment din sinaxar:

 

    „In ziua a cincisprezecea a acestei luni facem pomenirea Sfantului, de Dumnezeu purtatorul, Parintele nostru, Antim din Hios (†1960).

    Sfantul Antim s-a nascut in satul Sfantul Luca, din Livadia, un oras din Insula Hios, la 1 iulie 1869. Parintii sai se numeau Constantin si Angherio. Erau oameni smeriti, evlaviosi si virtuosi. Deci i-au botezat pe cei doi copii mai mari cu numele de Nicolae si Kaliopi, in timp ce celui mai mic i-au pus numele Arghir. Kaliopi a devenit calugarita si a primit numele de Kaliniki. De la o varsta mica, Arghir le-a aratat tuturor ca s-a invrednicit sa primeasca harul dumnezeiesc. Fratele lui cel mai mare, Nicolae, povestea despre Arghir, ca de multe ori o vedea pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu deasupra lui cand era prunc, acoperindu-l gingas cu porfira imparateasca si invaluindu-l, in acelasi timp, de jur imprejur, cu stralucirile luminii dumnezeiesti. Epoca in care a trait Aghir a fost grea pentru insula martirilor Hiosului. Crimele turcilor de-abia se potolisera si amintirile lor infricosatoare erau inca proaspete. Studiile sfantului au constat doar in absolvirea scolii primare.

    Asadar, Arghir a crescut intr-o epoca cu mari greutati, dar intr-un mediu crestinesc, plin de amintiri care s-au inradacinat adanc in sufletul lui. Meseria de cizmar a invatat-o ca sa-si asigure cele necesare traiului si a exercitat-o si in continuare in viata lui de frate de manastire.

    Tanarul n-a fost atras niciodata de solutiile usoare si trecatoare, ci a preferat calea cea grea a virtutii, care urma sa-l conduca in final catre imparatia Cerurilor. Sfantul s-a rugat si a postit de la o varsta mica. Era inca adolescent cand s-a legat de un calugar pe nume Pahomie, intemeietorul Manastirii Sfantului Constantin si al Schitului Sfintilor Parinti, care se gasea la Provata, in Sfantul Munte.”