Singurul om
Alfred Mendl, profesor de fizica la Universitatea din Lvov, este separat de familia sa si trimis in lagarul de barbati, unde toate posesiunile sale sunt transformate in scrum: cartile, documentele, munca sa de-o viata. Nazistii nici nu inteleg ce au distrus, Alfred fiind unul dintre cei doi oameni de pe planeta ce detine acele cunostinte specifice. Cunostinte care ar putea porni un razboi... sau sfarsi unul. Avand in vedere ca celalalt om de stiinta lucreaza pentru masinaria de razboi nazista, Alfred pierde orice speranta ca si-ar putea transmite cunostintele Aliatilor... pana cand descopera un tanar campion de sah.
Un succes coplesitor, captivant si plin de suspans. - Lee Child
Fragment din cartea "Singurul om" Andrew Gross:
"- Multumesc pentru ca ati aranjat intalnirea aceasta, spuse Strauss, strangand mana preotului. Si va rog sa ii transmiteti Eminentei Sale recunostinta guvernului meu pentru ca ne-a pus la dispozitie intimitatea casei sale.
- Intimitatea este singura arma pe care o avem in zilele noastre, spuse monseniorul, incuviintand din cap. Dar, in curand, speram ca aceste treburi necurate sa iasa la iveala si fie cunoscute de intreaga lume. Exista chestiuni mai arzatoare decat neutralitatea politica sau religioasa. Chiar si in toiul razboiului.
Apoi se prezenta celorlalti reprezentanti ai grupurilor de refugiati din Berna si Stockholm, celor doi rabini ortodocsi barbosi, care nu vorbeau deloc engleza si pe care Strauss ii saluta cu traditionalul Shalom, rebi. In cele din urma, ii fu prezentat lui Alexander Katzner, de la Congresul Evreiesc Mondial, ale carui eforturi de a-i extrage pe evrei din teritoriile ocupate erau recunoscute acasa, in America. Cu toti pareau nerabdatori sa il intalneasca pe Strauss.
- Ne bucuram ca sunteti aici, il intampina calduros Katzner. Este timpul ca lumea sa vada ce se petrece, lucruri pe care noi le stim de ceva vreme.
- Presedintele vostru trebuie sa vada acum, spuse unul dintre reprezentantii comisiei refugiatilor, cu ce ne confruntam. Si apoi sa actioneze.
- Va rog, va rog... Sa il lasam pe oaspetele nostru sa isi traga sufletul. Ati vrea sa mancati ceva, capitane? Monsenior Correa il lua de brat pe Strauss. Stiu ca ati avut o calatorie lunga.
Strauss ii multumi, dar refuza politicos.
- Vreau sa trecem la treaba, daca nu va deranjeaza.
- Sigur ca nu. Inteleg. Pe aici, va rog... Monseniorul deschise o usa dubla adiacenta si il conduse pe Strauss intr-o sufragerie spatioasa si formala. Va asteapta.
Asezati la o masa lunga, din lemn, cu doua candelabre aurii in centru, erau Rudolf Vrba si Alfred Wetzler."
Descrierea produsului
Alfred Mendl, profesor de fizica la Universitatea din Lvov, este separat de familia sa si trimis in lagarul de barbati, unde toate posesiunile sale sunt transformate in scrum: cartile, documentele, munca sa de-o viata. Nazistii nici nu inteleg ce au distrus, Alfred fiind unul dintre cei doi oameni de pe planeta ce detine acele cunostinte specifice. Cunostinte care ar putea porni un razboi... sau sfarsi unul. Avand in vedere ca celalalt om de stiinta lucreaza pentru masinaria de razboi nazista, Alfred pierde orice speranta ca si-ar putea transmite cunostintele Aliatilor... pana cand descopera un tanar campion de sah.
Un succes coplesitor, captivant si plin de suspans. - Lee Child
Fragment din cartea "Singurul om" Andrew Gross:
"- Multumesc pentru ca ati aranjat intalnirea aceasta, spuse Strauss, strangand mana preotului. Si va rog sa ii transmiteti Eminentei Sale recunostinta guvernului meu pentru ca ne-a pus la dispozitie intimitatea casei sale.
- Intimitatea este singura arma pe care o avem in zilele noastre, spuse monseniorul, incuviintand din cap. Dar, in curand, speram ca aceste treburi necurate sa iasa la iveala si fie cunoscute de intreaga lume. Exista chestiuni mai arzatoare decat neutralitatea politica sau religioasa. Chiar si in toiul razboiului.
Apoi se prezenta celorlalti reprezentanti ai grupurilor de refugiati din Berna si Stockholm, celor doi rabini ortodocsi barbosi, care nu vorbeau deloc engleza si pe care Strauss ii saluta cu traditionalul Shalom, rebi. In cele din urma, ii fu prezentat lui Alexander Katzner, de la Congresul Evreiesc Mondial, ale carui eforturi de a-i extrage pe evrei din teritoriile ocupate erau recunoscute acasa, in America. Cu toti pareau nerabdatori sa il intalneasca pe Strauss.
- Ne bucuram ca sunteti aici, il intampina calduros Katzner. Este timpul ca lumea sa vada ce se petrece, lucruri pe care noi le stim de ceva vreme.
- Presedintele vostru trebuie sa vada acum, spuse unul dintre reprezentantii comisiei refugiatilor, cu ce ne confruntam. Si apoi sa actioneze.
- Va rog, va rog... Sa il lasam pe oaspetele nostru sa isi traga sufletul. Ati vrea sa mancati ceva, capitane? Monsenior Correa il lua de brat pe Strauss. Stiu ca ati avut o calatorie lunga.
Strauss ii multumi, dar refuza politicos.
- Vreau sa trecem la treaba, daca nu va deranjeaza.
- Sigur ca nu. Inteleg. Pe aici, va rog... Monseniorul deschise o usa dubla adiacenta si il conduse pe Strauss intr-o sufragerie spatioasa si formala. Va asteapta.
Asezati la o masa lunga, din lemn, cu doua candelabre aurii in centru, erau Rudolf Vrba si Alfred Wetzler."
Detaliile produsului