„Elisabeta, imparateasa Austro-Ungariei, a fost o femeie complexa si ciudata, sceptica pana la nihilism, ironica pana la sarcasm si libera pana la capriciu. Mult prea libera pentru epoca ei.

A fost frumoasa, inteligenta, culta si seducatoare. A fost rebela, nemultumita, melancolica si incapatanata. Solitara si maniaca. Niciodata nu s-a supus vreunei constrangeri. A detestat palatele si Curtea. A urat conventiile si normele. A dispretuit frivolitatea. A fugit de ceremonii si de evenimentele sociale. A refuzat sa se afiseze in public si si-a ascuns chipul sub valuri si evantaie mari. I-a dispretuit pe nobili, pe regi, pe militari si pe papi. S-a declarat anticlericala, antimilitarista si antimonarhica. A crezut ca mariajul este o forma de sclavie.

I-a respectat pe nebuni. A iubit, mai presus de orice, varfurile muntilor si marea, singuratatea si linistea. A facut gimnastica in fiecare dimineata, a fumat in anumite perioade si a baut halbe mari de bere in carciumi. N-a pus prea mult pret pe viata.”