Fragment din cartea "Soare intunecat" de Eric-Emmanuel Schmitt:

"Vestea a alergat prin tot Memfisul. In zori, mesagerii au parasit in graba orasul pentru a o duce in Egiptul de Jos si de Sus, unii cu pasul, altii luand nave, cativa urcand pe magari. Raspandirea informatiei in toata Tara neagra avea nevoie de saptamani.
Paqen si cu mine tocmai ne incheiam libatiile matinale in fluviu, cand Meret a aparut pe malul apei strigand:
- A murit faraonul!
Paqen s-a poticnit. M-am intors spre Meret, care era incordata, constienta ca se achita de transmiterea unui mesaj capital. Un deces regal: nici un eveniment in Egipt nu avea repercusiuni de o asemenea amploare, nici razboiul, nici vreun accident, nici inundatiile. Chiar daca Meret il pretuia prea putin pe Meri-Uzer-Ra, opac la muzica, indiferent fata de arte, lasand saracii prada saraciei, tot faraon ramanea. Ca atare, merita respectul datorat maretiei sale si o tristete decenta. Dupa ce ocupase tronul mai multe decenii, in curand avea sa se odihneasca in piramida ridicata pe malul Nilului, monument gigantic, nepieritor, care-i va onora pe el si domnia lui pana la sfarsitul vremilor.
- Pe toti zeii, a mormait Paqen, asta nu ne va ajuta deloc...
- La ce? am intrebat.
- O s-o luam urat de la batranete, Noam. Cand le vom spune tinerilor: "Sunt nascut sub Meri-Uzer-Ra", vom trece drept strabuni.
- Numai la asta te duce gandul?
- La ce altceva?
Restul zilei mi-a aratat cat de tare reactiona Paqen la unison cu restul populatiei: plimbandu-ma pe strazile Memfisului, ascultam conversatiile si constatam ca fiecare vorbea despre sine insusi evocandu-l pe Meri-Uzer-Ra; acesta devenea numele copilariei, maturitatii, batranetii oricui; reper temporal, amintea de o casatorie, de o nastere, de cumpararea unei case, de pornirea unei afaceri, de clipe de tradare ori de reusita. Oamenii isi apropriau monarhul caruia, inainte, ii apartinusera, astfel incat adevarata lui poveste se pierdea in spatele miilor de povesti individuale. Mai mult decat un conducator, ceea ce dis-parea era un calendar.
Zgomotele orasului s-au schimbat. Vacarmul mestesugarilor - lovituri de ciocan, taiere si slefuire de piatra si de lemn - s-a domolit, strigatele celor angajati sa aduca clienti negustorilor si barbierilor erau inlocuite de discutii fara cap si coada. Harmalaia si palavrele transformau cetatea intr-un stup zumzaitor."