Fragment din cartea "Societatea pentru protectia Kaiju" de John Scalzi:

"- Cata vreme nu comunicam cu Pamantul nostru? am intrebat.
- Cand baza Honda inchide poarta de acces, comunicatiile sunt intrerupte de obicei pentru doua saptamani, a spus Danso.
- Intervalul asta nu poate fi scurtat?
- Nu-i ca si cum ai apasa un intrerupator, a spus ea. Pentru intretinere, se demonteaza piese si componente. Lucrarile au inceput deja. Chiar daca ar fi o urgenta, tot ar dura cateva zile sa monteze totul la loc si sa-l repuna in functiune.
- Asta este o urgenta! a zis Niamh.
- Pentru a-i determina sa accelereze munca, a spus Danso, nu ajunge ce avem acum.
Niamh s-a incruntat, neincrezatoare.
- Adica nu ajunge o jigodie de kaiju aflata pe Pamantul nostru?
Danso a aratat cu degetul spre Aparna.
- Doamna Chowdhury ne-a spus ca avem pete oarbe. Mai intai trebuie sa fim capabili sa vedem ce se afla in ele. Aceasta este o situatie in care nu dorim sa strigam "lupul".
- Stati putin! am zis eu. Camp Century nu-i singurul loc prin care oamenii ajung pe Pamantul Kaiju. Exista si alte porti de acces, pe alte continente.
- Da, a spus MacDonald.
- Nu putem transmite un mesaj prin intermediul lor?
Sefa Echipei Aurii a clatinat din cap.
- Retelele noastre de aerostate nu sunt atat de extinse. Ele au o acoperire locala - iar in cazul acesta, "local" inseamna aceasta bucata din America de Nord. Daca trebuie sa transmitem un mesaj in Europa, Asia sau Australia, o facem de obicei prin Camp Century, care il retransmite pe Pamantul nostru.
- Trebuie sa mai existe ceva ce am putea face!
- Am putea utiliza Shobijin, a spus MacDonald. Sa-l trimitem la baza SPK din Europa. Dar nu va fi mai rapid pe termen lung, iar noi vrem sa folosim dirijabilul aici. Indiferent cum am proceda, va trece minimum o saptamana inainte de a putea spune sau trimite ceva dincolo.