„Continutul sonetelor lui Marin Sorescu intereseaza prin autenticitatea unor trairi mereu actuale: unele motive vin din Antichitate, traverseaza cateva epoci si poposesc in contemporaneitate. Eros, reflectie grava, neliniste, satira, demnitatea trairii, mituri si motive biblice si istorice – toate purtand pecetea unui eu novator. Orizontul ideatic se regaseste in actul creatiei – poetul cultiva metrici diferite, exista aici o arta a concentrarii esentelor, dar si un univers de imagini inedite. Imaginarul tuteleaza fiecare impuls poetic.“ George Sorescu
Fragment:
“ELEGIE
Aceasta zona o-nsemnam c-o cruce,
Loc blestemat de oameni si de astre
Si fiecare-n carca o va duce,
Facand din crucea-i punte-ntre dezastre.
Loc de-ntalnire-a vantului turbat
Cu scorpia si reaua ghionoaie,
Va fi nevinovatul vinovat
Si va plati cu lacrimi, in siroaie.
A disparut taranul, e un mit,
Se lasa ceata peste stinse vetre.
In sparte sate s-or intinde setre,
Ca painea, ura veche-a tot dospit.
Pe-aici umbla odata Sfantul Petre,
Cu unul... cum ii zice ? luat cu pietre.”