Fiecare duminica era o sarbatoare in casa familiei Achim. De ani de zile, doamna isi primea cu regularitate musafirii, iar in aburul acelor cafele povestite indelung, dupa mese indestulate si pretentioase, intalnirile deveneau mai tot timpul prilej de confesiune, ori de polemici, de simple dezbateri, sau chiar dispute efervescente pe diverse teme politice. Evident, totul curgea pe un ton cat se poate de cordial, cu un pahar de coniac alaturi, fara ranchiuni si fara miza. Casa de pe strada Livezii devenise pentru prietenii si rudele Achimilor un fel de salon aristocratic aparut ca o oaza In tumultul si nebunia Capitalei, si-a unei lumi aflata permanent in schimbare, instabila, rece, ba chiar neprincipiala.