In timpul unui picnic pe malul lacului Leman, Summer Wassner, o fata de nouasprezece ani, dispare in mod misterios. Ultima imagine pe care si-o amintesc toti este cea a unei fete blonde care fuge printre ferigi, in pantaloni scurti si cu picioarele goale, inainte de a disparea in vant, printre copaci, in apa. Soarta ei ramane o enigma indescifrabila: s -a inecat, s -a sinucis sau poate s -a intalnit cu cineva? Douazeci si cinci de ani mai tarziu, fratele ei mai mic, Benjamin, este obsedat de amintiri. Summer ii apare in vis ca o fantoma seducatoare, trezind la viata secretele unei familii incremenite in tacere si aparente.

 

Sora mea, Summer este thrillerul psihologic care a cucerit Franta, un roman senzual despre fantomele trecutului si puterea irezistibila a adevarului.

 

 Intre Sinuciderea fecioarelor al lui Jeffrey Eugenides si Fetele Emmei Cline, un roman puternic despre adolescenta si forta coplesitoare a secretelor. - Lire

 

Sclipitor si implacabil. - Elle

 

Protagonistul real al acestui roman este cititorul, fascinat de dulcile amagiri ale autoarei. - Livres Hebdo

"In vara in care a disparut, sperasem uneori, in treacat, ca Summer sa se fi refugiat la familia Savioz. Mi se intampla sa mi-o imaginez in piscina lor, inaintand prin apa acoperita ca intotdeauna acoperita de frunze si de insecte colcaitoare. Piscina fusese sapata in spatele gradinii si semana cu un helesteu salbatic - n-am stiut niciodata daca starea de deteriorare a casei lor se datora unui soi de atitudine hippiota sau unei capitulari in fata timpului si a elementelor naturii - marginit de arbori intunecati, care cresteau haotic. Summer adora sa plonjeze in piscina aceasta, in costumele de baie pe care i le imprumuta Marina, prea mari pentru ea si foarte decoltate. Eu preferam sa ma joc prin gradina sau sa rasfoiesc reviste cu benzi desenate pe veranda care emana un iz de muschi si de praf.
Cateodata, Franck, fiul cel mare al Marinei - nascut inainte ca ea sa-l cunoasca pe Christian, sotul ei, dar acesta era un subiect tabu -, venea la sora mea, iar eu ii priveam cum faceau concursuri de stat in cap sau de plonjeuri. Dispareau sub apa, tinandu-si respiratia un timp nesfarsit, nemiscati, de parca ar fi fost morti. Sau se asezau pe marginea bazinului, cu picioarele in apa, iar ea se intorcea cu fata spre el, frumos si teribil de misterios, cu ochelarii lui de soare cu lentile reflectorizante. Ramaneau acolo o vesnicie, Franck era doar cu trei ani mai mare decat ea, insa parea sa fi trait deja mai multe vieti. Ii aseza cu delicatete pe umeri un prosop, pe care ea il tinea apoi ca pe o mantie. O invata cum sa arunce un disc frisbee fosforescent, care ajungea intotdeauna printre ramurile copacilor, sau discutau privindu-se in ochi si scormonind pamantul cu degetele de la picioare, pana cand niste siluete intunecate se intrezareau pe peluza.
Oare Franck sa fi fost motivul pentru care si-ar fi dorit sa locuiasca acolo? Sau bikiniul Marinei, lipit de pieptul ei plat?
Intr-o zi, pe cand se plimba in picioarele goale prin iarba, intr-un costum de baie din doua piese care-i era mare pe solduri si la piept, mama ii spusese cu un zambet poznas: „Dar ce-i cu sutienul ala pe tine? N-ai nimic de ascuns." Summer isi incrucisase bratele la piept, de parca i-ar fi fost frig sau ar fi fost in pielea goala. Imi amintesc privirea ei. Ai fi zis ca o femeie in toata firea se furisase in trupul fetitei de zece ani."