Alina Nedelea debuteaza cu un roman autobiografic scris dintr-o suflare, intr-un stil direct, colocvial. Volumul descrie, mai intai din perspectiva copilului, apoi din cea a adolescentului si a tanarului adult, universul unui cartier bucurestean inainte si imediat dupa evenimentele din decembrie 1989. O familie ai carei membri au capacitati premonitorii, o fetita care viseaza sa evadeze din ghetou, transformata in studenta la Teatru. Alina prinde gustul banilor castigati in cazinouri sau din prostitutie si, amagita de mirajul unei lumi care o asteapta sa ii puna in valoare potentialul, pleaca „dincolo“, in Occidentul civilizat, unde afla ca exista mereu o slujba de chelnerita pentru fetele cu vise de glorie.

S-ar putea spune ca tot ce i se intampla este dramatic, uneori cumplit. Dar Alina Nedelea e o persoana solara, lipsita de patetism ieftin, care ia lucrurile asa cum sunt. Ironica si autoironica, de o infinita candoare pe care argoul nu numai ca n-o acopera, ci o pune, in mod paradoxal, in valoare, Alina trece prin evenimente incredibile, ramanand neatinsa, intacta launtric. Isi traieste firestile dureri cu discretie si gratie, intru totul fermecatoare.