Sunt carti care ne par cunoscute de la prima lectura, caci au intrat, prin ceva din faptura sau istoria lor, in fondul nostru cultural comun. Asa sunt Scrisorile morale catre Lucilius, despre care este vorba in volumul de fata. Doar ca, in cazul lor, sentimentul de familiaritate e inselator, fiindca nimic din ele nu este ceea ce pare: scrisorile si sfaturile morale ale lui Seneca nu sunt, de fapt, nici scrisori, nici sfaturi morale, iar personajele, fictive si reale deopotriva, se ascund mereu in spatele unor masti. Am sa va arat ca Scrisorile sunt un adevarat teatru, cu regizor, actori, costume si decoruri. Pe scena lui se joaca spectacolul filozofiei. E un spectacol care isi include si publicul, iar la capatul lui va cadea si cea din urma masca: a noastra. - Dana Jalobeanu

Dedica-te tie insuti, si timpul care pana acum ti se rapea, ti se lua pe furis sau iti scapa aduna-l si pastreaza-l. Fii convins ca este asa cum iti scriu: unele ceasuri ni se rapesc, altele ne sunt luate fara s-o stim, altele ne scapa. Totusi cea mai rusinoasa paguba e cea din nepasare. Daca ai vrea sa iei seama, cea mai mare parte din viata ne-o pierdem facand raul, o mare parte dintr-insa nefacand nimic si viata toata facand altceva decat ce trebuie... Toate, Lucilius, ne sunt straine, numai timpul e al nostru. - Scrisoarea I