Scriitorul sud-american Jorges Luis Borges releva intr-o carte similara (de proza fantastica insa) ideea ca o opera isi rescrie la nesfarsit, prin cititorii sai, textul, pana ajunge la identificarea simbolului care sa exprime intr-un mod desavarsit divinitatea: "Ajung acum la inefabilul centru al povestirii mele; de aici incolo incepe disperarea mea de scriitor. Orice limbaj e un alfabet de simboluri a carui utilizare presupune un trecut pe care interlocutorii trebuie sa il cunoasca: cum sa transmiti infinitul Aleph, pe care memoria mea infiorata de teama abia il poate cuprinde?" Pentru J.L. Borges, Aleph este numele primei litere din alfabetul limbii sacre, centrul sacru - Axis Mundi. Aleph este si la Raul Constantinescu simbol al punctului apeironic in care se regasesc toate celelalte, simbol al divinitatii, al absolutului, al ingerescului din Cuvant. Incipitul este o invocatie a Cuvantului primar, fauritor de lumi. Prima verba apartine definitiv rugaciunii si dialogului divin. Cerescului i se cuvine rug aprins inaltat pe inima de Cuvantul prim al creatorului-poet. Aleph este inceputul si sfarsitul unei calatorii initiatice majore, care metamorfozeaza dumnezeiesc sufletul omului. Este "punctul" de viziune maxima a verbului transformat in porunca: "Sa fie lumina!" - Prof. dr. Maria-Daniela Panazan