Niciun poet roman de la sfarsitul secolului al XIX-lea nu pune atata patos ludic nonconformist in partiturile sale poetice precum Alexandru Macedonski si, fara el, nu ne-am putea imagina fecunda deschidere a poeziei noastre catre experiment si prestidigitatie.
- Nicolae Leahu
Fragment din "Noapte de ianuarie":
„Deznadejde fioroasa, stralucitu-mi-ai pe frunte,
Si inchisu-m-ai cu flacari care-ntreg m-au mistuit,
Nu mi-ai pus pe piept o stanca, mi-apasasi pe el un munte,
Dar mi-ai dat si-a ta putere spre a nu fi de el strivit.
Imi facusesi o coroana ce ca pietre nestemate
Avea lacramile mele ce luceau la focul tau;
M-ai tinut in orice clipa cu simtirile-ncordate,
Mi-ai fost sora preaiubita si mi-ai fost si crud calau.
Ca Iacov frumos si tanar ce-adormise la fantana,
Desteptat fara de veste de un inger lucitor,
Ma chemasi la lupta crunta si ai vrut sa-mi fii stapana
Si sa-mi pui pe beregata uriasul tau picior...
Ca Iacov intrai in lupta s-am iesit ca el de-asemeni,
Si nici tu nu esti invinsa si nici eu invingator,
Dar alaturi de-oboseala ne-am culcat ca niste gemeni
S-am dormit, de este-o vreme, intr-un somn ingrozitor."