Staretul Haralambie. Dascalul rugaciunii mintii
Staretul Haralambie. Dascalul rugaciunii mintii
Staretul Haralambie, monah al Manastirii Dionisiu din Sf. Munte Athos, este una dintre dovezile ca Dumnezeu lucreaza in lume, ca sfintenia poate fi atinsa in urma conlucrarii omului (ce isi pune in lupta vointa, in primul rand) cu harul Duhului Sfant. Acum mai bine de un deceniu, mai exact, in anul 2001, Manastirea Dionisiu din Sf. Munte Athos isi pierdea parintele duhovnicesc, prin trecerea la cele sfinte a egumenului Haralambie.
Despre parintele Haralambie Galanopoulos aflam ca s-a nascut in Rusia, in jurul anului 1910, din parintii Leonidas si Despina Galanopoulos. Anii copilariei si i-a petrecut in Rusia, iar la varsta de 12 ani s-a stabilit impreuna cu rudele sale in Grecia, in satul Arcadion. Aici termina scoala generala si apoi urmeaza cursurile gimnaziului, pe care insa, din cauza saraciei, le abandoneaza. Pentru a-si castiga existenta tanarul a inceput sa lucreze cu ziua pe la oameni. Mai tarziu a fost usier al primariei. Intalnirea cu un simplu credincios extrem de evlavios, pe nume Ilie, l-a determinat sa isi schimbe modul de viata. Ziua lucra, iar noaptea priveghea, postea mult, a renuntat la consumul de carne. In 1941, este prins de catre membrii unei organizatii revolutionare bulgare, care l-au dus impreuna cu Damian, fratele sau mai mic, intr-un lagar in afara localitatii Drama. Aici timp de sase zile a fost supus la torturi fizice, infometare si insetare. S-a rugat cu ardoare Sf. Gheorghe, purtatorul de biruinta, care a doua zi i-a salvat de la moarte. Urmare a acestui fapt, tanarul Haralambie doreste sa se afieroseasca lui Dumnezeu.
Haralambie isi indreapta pasii spre Sfantul Munte Athos fiind primit in obstea lui Iosif Spileotul, care il supune la numeroase incercari, spre a se convinge de chemarea tanarului la monahism. Treptat-treptat dorul dupa rudele apropiate fac loc dorului nestins pentru Dumnezeu. Este tuns mai apoi in monahism, pastrandu-i-se numele, iar mai apoi hirotonit la insistenta avvei Iosif Spileotul ca diacon, si mai tarziu preot de catre mitropolitul Ierotei de Militupolis. In anul 1967, obstea se muta la chiliile sarbesti de la Burazeri. De aici, tinerii monahi de la Dionisiu il roaga pe ieromonahul Haralambie sa le fie duhovnic. La fel si cei de la Xenofont. Faima de care se bucura s-a dus si in afara Sf. Munte Athos, astfel incat era vizitat si de preoti de mir, laici cu diferite probleme. Pe toti ii primea cu dragoste, sfatuindu-i dupa ravna lor. La Burazeri este permanent vizitat de catre guvernatorul Sf. Munte, un credincios evlavios pe nume G. Krekukias care atat de mult s-a lipit sufleteste de dansul incat i-a facut propunerea de a deveni episcop al Athosului, lucru pe care l-a refuzat. Prezenta harului dumnezeiesc care lucra in si prin avva Haralambie era simtita si de ucenicii lui. In 1975 se muta la Xenofont pentru o perioada de trei luni, dupa care revine la Burazeri. De aici va prelua conducerea manastirii Dionisiu, prin noua sa calitate de egumen.
In decembrie 2000 este internat la Spitalul Militar din Tesalonic, iar in noaptea datei de 1 ianuarie 2001, sufletul sau a plecat la Domnul. Trupul sau a fost depus la biserica Sf. Nectarie din Tesalonic, pentru ca mai apoi, pe 3 ianuarie sa fie inmormantat in cimitirul de la Dionisiu.
Din biografia sa, redactata de monahul Iosif Dionisiatul, ni se reconfirma ca a fost un model exemplar al vietii isihaste, un innoitor al manastirii Dionisiu, dar si ucenic apropiat al marelui ascet Iosif Isihastul. Staretul Haralambie Dionisiatul ramane in istoria Athosului ca un monah al rugaciunii si al ascultarii desavarsite. Un adevarat pilon al monahismului, al Ortodoxiei.
Despre parintele Haralambie Galanopoulos aflam ca s-a nascut in Rusia, in jurul anului 1910, din parintii Leonidas si Despina Galanopoulos. Anii copilariei si i-a petrecut in Rusia, iar la varsta de 12 ani s-a stabilit impreuna cu rudele sale in Grecia, in satul Arcadion. Aici termina scoala generala si apoi urmeaza cursurile gimnaziului, pe care insa, din cauza saraciei, le abandoneaza. Pentru a-si castiga existenta tanarul a inceput sa lucreze cu ziua pe la oameni. Mai tarziu a fost usier al primariei. Intalnirea cu un simplu credincios extrem de evlavios, pe nume Ilie, l-a determinat sa isi schimbe modul de viata. Ziua lucra, iar noaptea priveghea, postea mult, a renuntat la consumul de carne. In 1941, este prins de catre membrii unei organizatii revolutionare bulgare, care l-au dus impreuna cu Damian, fratele sau mai mic, intr-un lagar in afara localitatii Drama. Aici timp de sase zile a fost supus la torturi fizice, infometare si insetare. S-a rugat cu ardoare Sf. Gheorghe, purtatorul de biruinta, care a doua zi i-a salvat de la moarte. Urmare a acestui fapt, tanarul Haralambie doreste sa se afieroseasca lui Dumnezeu.
Haralambie isi indreapta pasii spre Sfantul Munte Athos fiind primit in obstea lui Iosif Spileotul, care il supune la numeroase incercari, spre a se convinge de chemarea tanarului la monahism. Treptat-treptat dorul dupa rudele apropiate fac loc dorului nestins pentru Dumnezeu. Este tuns mai apoi in monahism, pastrandu-i-se numele, iar mai apoi hirotonit la insistenta avvei Iosif Spileotul ca diacon, si mai tarziu preot de catre mitropolitul Ierotei de Militupolis. In anul 1967, obstea se muta la chiliile sarbesti de la Burazeri. De aici, tinerii monahi de la Dionisiu il roaga pe ieromonahul Haralambie sa le fie duhovnic. La fel si cei de la Xenofont. Faima de care se bucura s-a dus si in afara Sf. Munte Athos, astfel incat era vizitat si de preoti de mir, laici cu diferite probleme. Pe toti ii primea cu dragoste, sfatuindu-i dupa ravna lor. La Burazeri este permanent vizitat de catre guvernatorul Sf. Munte, un credincios evlavios pe nume G. Krekukias care atat de mult s-a lipit sufleteste de dansul incat i-a facut propunerea de a deveni episcop al Athosului, lucru pe care l-a refuzat. Prezenta harului dumnezeiesc care lucra in si prin avva Haralambie era simtita si de ucenicii lui. In 1975 se muta la Xenofont pentru o perioada de trei luni, dupa care revine la Burazeri. De aici va prelua conducerea manastirii Dionisiu, prin noua sa calitate de egumen.
In decembrie 2000 este internat la Spitalul Militar din Tesalonic, iar in noaptea datei de 1 ianuarie 2001, sufletul sau a plecat la Domnul. Trupul sau a fost depus la biserica Sf. Nectarie din Tesalonic, pentru ca mai apoi, pe 3 ianuarie sa fie inmormantat in cimitirul de la Dionisiu.
Din biografia sa, redactata de monahul Iosif Dionisiatul, ni se reconfirma ca a fost un model exemplar al vietii isihaste, un innoitor al manastirii Dionisiu, dar si ucenic apropiat al marelui ascet Iosif Isihastul. Staretul Haralambie Dionisiatul ramane in istoria Athosului ca un monah al rugaciunii si al ascultarii desavarsite. Un adevarat pilon al monahismului, al Ortodoxiei.
14.26Lei
14.26Lei
Primești 14 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Staretul Haralambie, monah al Manastirii Dionisiu din Sf. Munte Athos, este una dintre dovezile ca Dumnezeu lucreaza in lume, ca sfintenia poate fi atinsa in urma conlucrarii omului (ce isi pune in lupta vointa, in primul rand) cu harul Duhului Sfant. Acum mai bine de un deceniu, mai exact, in anul 2001, Manastirea Dionisiu din Sf. Munte Athos isi pierdea parintele duhovnicesc, prin trecerea la cele sfinte a egumenului Haralambie.
Despre parintele Haralambie Galanopoulos aflam ca s-a nascut in Rusia, in jurul anului 1910, din parintii Leonidas si Despina Galanopoulos. Anii copilariei si i-a petrecut in Rusia, iar la varsta de 12 ani s-a stabilit impreuna cu rudele sale in Grecia, in satul Arcadion. Aici termina scoala generala si apoi urmeaza cursurile gimnaziului, pe care insa, din cauza saraciei, le abandoneaza. Pentru a-si castiga existenta tanarul a inceput sa lucreze cu ziua pe la oameni. Mai tarziu a fost usier al primariei. Intalnirea cu un simplu credincios extrem de evlavios, pe nume Ilie, l-a determinat sa isi schimbe modul de viata. Ziua lucra, iar noaptea priveghea, postea mult, a renuntat la consumul de carne. In 1941, este prins de catre membrii unei organizatii revolutionare bulgare, care l-au dus impreuna cu Damian, fratele sau mai mic, intr-un lagar in afara localitatii Drama. Aici timp de sase zile a fost supus la torturi fizice, infometare si insetare. S-a rugat cu ardoare Sf. Gheorghe, purtatorul de biruinta, care a doua zi i-a salvat de la moarte. Urmare a acestui fapt, tanarul Haralambie doreste sa se afieroseasca lui Dumnezeu.
Haralambie isi indreapta pasii spre Sfantul Munte Athos fiind primit in obstea lui Iosif Spileotul, care il supune la numeroase incercari, spre a se convinge de chemarea tanarului la monahism. Treptat-treptat dorul dupa rudele apropiate fac loc dorului nestins pentru Dumnezeu. Este tuns mai apoi in monahism, pastrandu-i-se numele, iar mai apoi hirotonit la insistenta avvei Iosif Spileotul ca diacon, si mai tarziu preot de catre mitropolitul Ierotei de Militupolis. In anul 1967, obstea se muta la chiliile sarbesti de la Burazeri. De aici, tinerii monahi de la Dionisiu il roaga pe ieromonahul Haralambie sa le fie duhovnic. La fel si cei de la Xenofont. Faima de care se bucura s-a dus si in afara Sf. Munte Athos, astfel incat era vizitat si de preoti de mir, laici cu diferite probleme. Pe toti ii primea cu dragoste, sfatuindu-i dupa ravna lor. La Burazeri este permanent vizitat de catre guvernatorul Sf. Munte, un credincios evlavios pe nume G. Krekukias care atat de mult s-a lipit sufleteste de dansul incat i-a facut propunerea de a deveni episcop al Athosului, lucru pe care l-a refuzat. Prezenta harului dumnezeiesc care lucra in si prin avva Haralambie era simtita si de ucenicii lui. In 1975 se muta la Xenofont pentru o perioada de trei luni, dupa care revine la Burazeri. De aici va prelua conducerea manastirii Dionisiu, prin noua sa calitate de egumen.
In decembrie 2000 este internat la Spitalul Militar din Tesalonic, iar in noaptea datei de 1 ianuarie 2001, sufletul sau a plecat la Domnul. Trupul sau a fost depus la biserica Sf. Nectarie din Tesalonic, pentru ca mai apoi, pe 3 ianuarie sa fie inmormantat in cimitirul de la Dionisiu.
Din biografia sa, redactata de monahul Iosif Dionisiatul, ni se reconfirma ca a fost un model exemplar al vietii isihaste, un innoitor al manastirii Dionisiu, dar si ucenic apropiat al marelui ascet Iosif Isihastul. Staretul Haralambie Dionisiatul ramane in istoria Athosului ca un monah al rugaciunii si al ascultarii desavarsite. Un adevarat pilon al monahismului, al Ortodoxiei.
Despre parintele Haralambie Galanopoulos aflam ca s-a nascut in Rusia, in jurul anului 1910, din parintii Leonidas si Despina Galanopoulos. Anii copilariei si i-a petrecut in Rusia, iar la varsta de 12 ani s-a stabilit impreuna cu rudele sale in Grecia, in satul Arcadion. Aici termina scoala generala si apoi urmeaza cursurile gimnaziului, pe care insa, din cauza saraciei, le abandoneaza. Pentru a-si castiga existenta tanarul a inceput sa lucreze cu ziua pe la oameni. Mai tarziu a fost usier al primariei. Intalnirea cu un simplu credincios extrem de evlavios, pe nume Ilie, l-a determinat sa isi schimbe modul de viata. Ziua lucra, iar noaptea priveghea, postea mult, a renuntat la consumul de carne. In 1941, este prins de catre membrii unei organizatii revolutionare bulgare, care l-au dus impreuna cu Damian, fratele sau mai mic, intr-un lagar in afara localitatii Drama. Aici timp de sase zile a fost supus la torturi fizice, infometare si insetare. S-a rugat cu ardoare Sf. Gheorghe, purtatorul de biruinta, care a doua zi i-a salvat de la moarte. Urmare a acestui fapt, tanarul Haralambie doreste sa se afieroseasca lui Dumnezeu.
Haralambie isi indreapta pasii spre Sfantul Munte Athos fiind primit in obstea lui Iosif Spileotul, care il supune la numeroase incercari, spre a se convinge de chemarea tanarului la monahism. Treptat-treptat dorul dupa rudele apropiate fac loc dorului nestins pentru Dumnezeu. Este tuns mai apoi in monahism, pastrandu-i-se numele, iar mai apoi hirotonit la insistenta avvei Iosif Spileotul ca diacon, si mai tarziu preot de catre mitropolitul Ierotei de Militupolis. In anul 1967, obstea se muta la chiliile sarbesti de la Burazeri. De aici, tinerii monahi de la Dionisiu il roaga pe ieromonahul Haralambie sa le fie duhovnic. La fel si cei de la Xenofont. Faima de care se bucura s-a dus si in afara Sf. Munte Athos, astfel incat era vizitat si de preoti de mir, laici cu diferite probleme. Pe toti ii primea cu dragoste, sfatuindu-i dupa ravna lor. La Burazeri este permanent vizitat de catre guvernatorul Sf. Munte, un credincios evlavios pe nume G. Krekukias care atat de mult s-a lipit sufleteste de dansul incat i-a facut propunerea de a deveni episcop al Athosului, lucru pe care l-a refuzat. Prezenta harului dumnezeiesc care lucra in si prin avva Haralambie era simtita si de ucenicii lui. In 1975 se muta la Xenofont pentru o perioada de trei luni, dupa care revine la Burazeri. De aici va prelua conducerea manastirii Dionisiu, prin noua sa calitate de egumen.
In decembrie 2000 este internat la Spitalul Militar din Tesalonic, iar in noaptea datei de 1 ianuarie 2001, sufletul sau a plecat la Domnul. Trupul sau a fost depus la biserica Sf. Nectarie din Tesalonic, pentru ca mai apoi, pe 3 ianuarie sa fie inmormantat in cimitirul de la Dionisiu.
Din biografia sa, redactata de monahul Iosif Dionisiatul, ni se reconfirma ca a fost un model exemplar al vietii isihaste, un innoitor al manastirii Dionisiu, dar si ucenic apropiat al marelui ascet Iosif Isihastul. Staretul Haralambie Dionisiatul ramane in istoria Athosului ca un monah al rugaciunii si al ascultarii desavarsite. Un adevarat pilon al monahismului, al Ortodoxiei.
Detaliile produsului
