In fond, administratia nu este, de fapt, decat o uriasa masina ale carei operatii trebuie sa devina din ce in ce mai riguroase. Pentru aceasta, este nevoie de un corp de functionari publici selectionati pe baza de concurs si care sa actioneze potrivit unui statut bine conturat. Aristotel afirma ca prima grija a guvernantilor trebuie sa fie aceea de a nu se abate de la lege. Functionarii publici trebuie sa fie de partea cetatenilor care vor mentinerea Constitutiei, si nu a acelora care vor caderea ei. Acesti functionari trebuie, prin intermediul legii, sa fie impiedicati de a se procopsi de pe urma slujbelor ce le ocupa. Frumoasa precizare facuta cu doua mii de ani in urma.

    Doamna prof. Vedinas, prin tot ceea ce face (scrie, conferentiaza, se zbate si se bate – uneori cu morile de vant, dar asta este o alta poveste!), demonstreaza ca nimic nu poate fi prea mult pentru realizarea cerintelor precizate mai sus de Aristotel. Vedeti, Nietzsche obisnuia sa spuna despre state ca sunt monstri reci, cei mai reci dintre toti monstrii reci. Incalzirea acestor monstri poate fi realizata si prin asigurarea corpului de elita al functionarilor publici. Sa dea Dumnezeu!” (Prof. univ. dr. Nicolae Popa)

    Fragment:

 

        “Articolu 43

 

    (1) Functionarii publici au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici.

    (2) Functionarii publici de conducere sunt obligati sa sprijine propunerile si initiativele motivate ale personalului din subordine, in vederea imbunatatirii activitatii autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si a calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor.

    (3) Functionarii publici au indatorirea de a respecta normele de conduita profesionala si civica prevazute de lege. 

 

 

        Comentarii

 

    1. Intelegerea completa si complexa a indatoririlor functionarilor publici, ca si a raspunderii acestora, impune coroborarea prevederilor Statutului cu cele ale Codului de conduita a functionarilor publici.

    Spre deosebire de actualul Cod al muncii, care nu mai face nicio referire la incalcarea lor de comportare (asa cum facea Codul muncii anterior), Codul de conduita a onorarilor publici statueaza, la nivel de principiu, cerinta respectarii moralitatii pentru functionarul public. Este o deosebire calitativa esentiala in conceptia legiuitorului, fata de cea aplicabila salariatilor.

    Se impune a fi facuta deosebirea intre obligatiile de serviciu — adica obligatiile ce revin, potrivit specificului fiecarei functii publice, cum ar fi ansamblul lucrarilor care trebuie efectuate de un anumit functionar public — si obligatiile de deontologie profesionala. In timp ce obligatiile de serviciu vizeaza exclusiv activitatea desfasurata la locul de munca si in legatura cu munca, obligatiile deontologice se refera fie la locul de munca, fie in afara acestuia, inclusiv peste hotare, la cei care au atributii internationale.

    Distinctia intre cele doua categorii de obligatii, existenta, incontestabil, are insa mai mult valoare stiintifica, didactica, pentru ca in realitate, fie incalcarea obligatiilor propriu-zise de serviciu, fie incalcarea obligatiilor deontologice antreneaza, daca este cazul, raspunderea disciplinara a functionarilor publici, potrivit art. 24 alin. (1) din Codul de conduita.”