Donald Robertson are o contribuție solidă, pe cât de prolifică pe atât de altruistă în domeniul filozofiei stoice. Dacă nu sunteți încă familiarizați cu munca lui, ar trebui să fiți. Este psihoterapeut cognitiv-comportamental, formator și autor specializat în tratamentul anxietății și utilizarea TCC. Autorul ”Stoicismului și al artei de a trăi fericit” are în palmares și alte lucrări, despre filosofia terapiei cognitive comportamentale, în care vorbește despre filosofia stoică ca psihoterapie rațională și cognitivă. Citind scrierile sale îți vin în minte întrebări peste întrebări: Cum a descoperit stoicismul? Cum aplică această filosofie în practica sa? Care sunt cele mai valoroase și puternice exerciții stoice? Ce ponturi de succes în aplicarea principiilor stoicismului ar putea da cititorilor? Cum arată propria sa rutină stoică personală? Cum poate stoicismul să ajute la prevenirea și combaterea anxietății? Ce mesaj vrea să transmită comunității stoice? Aflăm că Robertosn a studiat filosofia la Universitatea din Aberdeen, Scoția. De asemenea, a urmat acolo și cursuri de istorie a religiilor indiene și a manifestat un interes general pentru autohipnoză, meditație, auto-ajutorare și psihoterapie, pe care a vrut să le integreze cumva. Abia după ce a părăsit universitatea și a început să lucreze ca psihoterapeut a descoperit stoicismul, care s-a dovedit a fi ceea ce căutase tot timpul. Stoicismul părea să ofere o filozofie practică a vieții mai familiară decât budismul, mai rațională și mai practică. Totul pornește de la o poveste despre Zenon din Citium, fondatorul stoicismului, spusă de Diogenes Laertius. Într-o zi, Zenon a auzit un tânăr arogant atacând scrierile filosofului Antisthene, spre amuzamentul unei mulțimi care se adunase în jurul lui. (Antistene a fost unul dintre cei mai apreciați adepți ai lui Socrate, un scriitor prolific și desăvârșit, mort cu câteva generații mai devreme.)