Strada zorilor
Strada zorilor
Dupa mai multe volume de versuri si unul de proza, Octav Lica publica o carte cu caracter memorialistic. In ea, talentul sau literar este pus in valoare de subiectele atractive, de exotismul unei lumi a periferiei urbane in care binele si raul, frumusetea si sordidul se amesteca necontenit. Cititorul are o puternica impresie de realitate, personajele sunt vivace, lupta pentru a vietui si a se strecura prin labirintul istoriei. Personajul narator, un copil inteligent, cu spirit de observatie, developeaza cu inocenta, dar si cu istetime imaginile unui univers pitoresc si divers. Avem in fata un text palpitant, bine construit. - Horia Garbea
Tot ce se intampla in aceasta carte densa despre un cartier al Bucurestilor la mijlocul secolului al XX-lea este judecat cu masura prezentului, coborat in timp si readus intr-o forma convenita si nu tocmai, adica fiecaruia dintre noi putandu-ni-se intampla sa aducem amendamente la aceasta conventie; ce se intampla in trecut este adevarat, ce ne revine ca imagine este dialogic. Autorul ne intreaba si se intreaba, inainteaza prin tatonari in subiect, nu judeca trecutul - dar provoaca, cere o judecata a lui, provoaca acea complicitate cu cititorul ce face mari, bunele lecturi. - Nicolae Georgescu
Tot ce se intampla in aceasta carte densa despre un cartier al Bucurestilor la mijlocul secolului al XX-lea este judecat cu masura prezentului, coborat in timp si readus intr-o forma convenita si nu tocmai, adica fiecaruia dintre noi putandu-ni-se intampla sa aducem amendamente la aceasta conventie; ce se intampla in trecut este adevarat, ce ne revine ca imagine este dialogic. Autorul ne intreaba si se intreaba, inainteaza prin tatonari in subiect, nu judeca trecutul - dar provoaca, cere o judecata a lui, provoaca acea complicitate cu cititorul ce face mari, bunele lecturi. - Nicolae Georgescu
- Ia uite cine vorbeste de neam! Pai, ma-ta, Marita, nu se trage cumva din neamul lui Mitrica Deresu, al' venit din Serbia de-a trecut Dunarea inot cu oile gramada? Si de ce ar fi fugit asa un om de treaba? Precis a facut el vreo boroboata p-acolo, o fi navalit incaltat intr-o moschee! Dar tac-tu, Toma, n-a tocat la carti toata averea nevesti-sii intr-o singura noapte, de-l stia tot Caracalu'? Auzi, dom'le, veni lupul educator la oi!...
Vazandu-i cat de aprig se certau, ai fi fost tentat sa crezi intr-o dusmanie viscerala, dar pe atunci eram inca mult prea netrait pentru a intelege ca iubirea nu e adesea decat o ironica atractie a contrariilor. Dragostea isi gasise culcus calduros in caminul lor si nu dorea sa mai plece.
50.74Lei
50.74Lei
Primești 50 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Dupa mai multe volume de versuri si unul de proza, Octav Lica publica o carte cu caracter memorialistic. In ea, talentul sau literar este pus in valoare de subiectele atractive, de exotismul unei lumi a periferiei urbane in care binele si raul, frumusetea si sordidul se amesteca necontenit. Cititorul are o puternica impresie de realitate, personajele sunt vivace, lupta pentru a vietui si a se strecura prin labirintul istoriei. Personajul narator, un copil inteligent, cu spirit de observatie, developeaza cu inocenta, dar si cu istetime imaginile unui univers pitoresc si divers. Avem in fata un text palpitant, bine construit. - Horia Garbea
Tot ce se intampla in aceasta carte densa despre un cartier al Bucurestilor la mijlocul secolului al XX-lea este judecat cu masura prezentului, coborat in timp si readus intr-o forma convenita si nu tocmai, adica fiecaruia dintre noi putandu-ni-se intampla sa aducem amendamente la aceasta conventie; ce se intampla in trecut este adevarat, ce ne revine ca imagine este dialogic. Autorul ne intreaba si se intreaba, inainteaza prin tatonari in subiect, nu judeca trecutul - dar provoaca, cere o judecata a lui, provoaca acea complicitate cu cititorul ce face mari, bunele lecturi. - Nicolae Georgescu
Tot ce se intampla in aceasta carte densa despre un cartier al Bucurestilor la mijlocul secolului al XX-lea este judecat cu masura prezentului, coborat in timp si readus intr-o forma convenita si nu tocmai, adica fiecaruia dintre noi putandu-ni-se intampla sa aducem amendamente la aceasta conventie; ce se intampla in trecut este adevarat, ce ne revine ca imagine este dialogic. Autorul ne intreaba si se intreaba, inainteaza prin tatonari in subiect, nu judeca trecutul - dar provoaca, cere o judecata a lui, provoaca acea complicitate cu cititorul ce face mari, bunele lecturi. - Nicolae Georgescu
- Ia uite cine vorbeste de neam! Pai, ma-ta, Marita, nu se trage cumva din neamul lui Mitrica Deresu, al' venit din Serbia de-a trecut Dunarea inot cu oile gramada? Si de ce ar fi fugit asa un om de treaba? Precis a facut el vreo boroboata p-acolo, o fi navalit incaltat intr-o moschee! Dar tac-tu, Toma, n-a tocat la carti toata averea nevesti-sii intr-o singura noapte, de-l stia tot Caracalu'? Auzi, dom'le, veni lupul educator la oi!...
Vazandu-i cat de aprig se certau, ai fi fost tentat sa crezi intr-o dusmanie viscerala, dar pe atunci eram inca mult prea netrait pentru a intelege ca iubirea nu e adesea decat o ironica atractie a contrariilor. Dragostea isi gasise culcus calduros in caminul lor si nu dorea sa mai plece.
Detaliile produsului
