Asa se face ca, la ceva vreme dupa ce a scris povestirea, a trait o experienta unica. Dupa parerea lui, secventele nu au venit intamplator una dupa cealalta. Si-a inchipuit ca ajunge intr-o lume cu totul straina de ce stia pana atunci, dar, mai mult de atit, dincolo de inchipuirea placuta era dorinta fierbinte de-a avea loc o schimbare concreta in viata lui si de-a nu mai vedea zi de zi aceleasi locuri. Iar raspunsul care a fost? S-a pomenit intr-o alta zi, nu foarte departe in timp de ziua sau noaptea cind scrisese povestirea, ca nimeni din jur nu-l mai cunoaste.
In povestire spusese ca el nu mai cunoaste nimic din jur, acum roata se intorsese si el nu mai era recunoscut.