Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Stresul dintre orgasme

De (autor): Ana Manescu

0
(0 review-uri)
Stresul dintre orgasme - Ana Manescu
Rasfoieste

Recenzie blog.libris.ro

După cartea de debut, alter.ego, un puzzle omogen de muzică, stări de spirit şi cuvinte care aproximează solid experienţele unei vârste şi livrează un mesaj convingător (păstrează-ţi esenţa şi iubeşte. În ordinea asta), după colecţia de povestiri enigmatice, imaginative, cu ecouri speculative, reunite în volumul Quasar, Ana Mănescu revine cu un nou roman la Editura Herg Benet, Stresul dintre orgasme, un titlu care sintetizează bine două coordonate simbolice şi nu numai ale existenţei contemporane. Într-adevăr, trăim epoca stresului şi a orgasmelor, întreţinem o jonglerie (dez)echilibrată, ne balansăm în tensiune între stres şi orgasme – între presiunea de a ne autoperfecţiona pe toate planurile, a îndeplini standarde de viaţă stahanoviste (fuga spre progres, boala unei generaţii pe care o identifică şi Ana Mănescu) şi dorinţa de a atinge culmile de la capătul iluzoriu al acelei evoluţii, dar şi de a găsi absoluturile desfătărilor senzoriale şi intelectuale.

Experienţe aparent opuse, dar corelate de fapt biochimic şi conceptual, ele reflectă sintetic capacitatea noastră de mobilizare şi răspuns, sunt mărturii ale sensibilităţii şi vitalităţii organismului uman, pe de o parte, însă, pe de altă parte, au şi o latură întunecată - produc o dependenţă perversă împreună şi îşi dezvăluie reliefurile distructive (iar dacă despre consecinţele negative ale stresului aţi auzit destule, ca să vă faceţi o idee despre potenţiala forţă consumptivă a orgasmelor, citiţi satira lui Chuck Palahniuk, Beautiful You). Ne eliberăm de stres, căutând orgasmele şi revenim, despovăraţi şi motivaţi de culmile experimentate (chiar şi temporare) pentru a ne încărca cu o nouă porţie de stres. O ciclicitate firească trăită de fiinţele perfectibile, un lanţ al slăbiciunilor care ne caracterizează dureros condiţia? Cert e că în această buclă e surprins şi protagonistul romanului Anei Mănescu, Robert. Un tânăr iubitor de muzică şi cărţi (sau mai degrabă… salvat de muzică şi cărţi), marcat de câteva excentricităţi memorabile (îşi păstrează cărţile în chiuvetă şi poartă discuţii filosofice în baie), suferind de insomnii tratate cu substanţe care îi potenţează simţurile înainte de a-i induce efectul hipnotic, Robert nu este însă un boem deplin, ci, dincolo de afinităţile sale culturale şi angoase e presat de nevoile de subzistenţă, astfel că şi el are un job corporatist, asumandu-si şi statutul de profesor de muzică. Între pasiuni, vicii, fiinte, revolta (culorile care il definesc), între cărţi şi nopţi albe, între reprizele de bigo (drogul care îi anesteziază anxietatea problemelor de somn) şi întrebări, Robert este prins, desigur, într-un triunghi amoros, între două prezenţe feminine la care nu poate renunţa. Una dintre ele, Iana, eleva căreia îi predă lecţii de muzică este, aparent, doar o adolescentă timidă şi capricioasă. Doar că, pe parcursul întâlnirilor, Iana va fi personajul care inevitabil îl va cuceri, prin viaţa pe care o degajă în fiecare gest, prin felul în care muzica se ridică pentru ea deasupra oricărui cuvânt şi aspiraţie, prin filtrul ludic prin care trece orice experienţă, prin arta de a se irosi, prin capcaitatea de a-l schimba pe Robert, de fiecare dată. La polul celalălalt este Candy, figura feminină care s-a instalat organic în viaţa protagonistului, cea care nu pare atinsă de trecerea secundelor, cea care a produs un singur efect durabil dar ireversibil în personajul masculin, capturându-l pe Robert într-un soi de eternitate maladivă, inspirându-i sentimente de o intensitate (auto)distructivă (ceva ce mi-a amintit, în cele din urmă, de relaţia dintre Nastassia Filippovna şi Rogojin din Idiotul lui Dostoievski).

Aruncat în lume (în cel mai existenţialist înţeles al conceptului), într-un context neprielnic, Robert se confruntă, se răzvrăteşte şi caută să se reconcilieze cu această condiţie stresantă care îl urmăreşte pe tot parcursul romanului: stresul cuplului, stresul subzistenţei, stresul asumării identitare fragmentate, stresul libertăţii pe care o are şi nu o are, stresul de a şti cum să trăiască cu Iana şi Candy dar şi fără ele, stresul de a nu fi tot ce poate fi. Pe de altă parte, orgasmele, momentele de abandon în imaginaţie sau în corporalitatea celuilalt, în idolatrizarea partenerelor şi a secundelor trăite alături de ele, pauzele în absolut nu vor avea întotdeauna un caracter eliberator, tocmai dimensiunea lor trecătoare şi intensitatea incandescentă vor da impresia unor culminaţii tensionate, obositoare, epuizante.

Prinşi între stres şi orgasme sau între orgasme şi stres (până la un posibil punct de convergenţă?), între polii aparenţi care ne inflamează şi ne hrănesc anxietăţile deopotrivă, descoperim, prin Robert, că acea calea spre acceptarea de sine şi spre (re)descoperirea firescului, trece prin mărcile imperfecţiunilor noastre, prin faptul că suntem morbizi, stresaţi, egoişti, nesătui, perverşi, întunecaţi, artişti, fericiţi, nefericiţi, nemulţumiţi, isterici, neliniştiţi, nesăbuiţi, deci perfect normali şi suficient de ciudaţi ca să nu ne plictisim. E vorba de o călătorie neîncheiată şi reproductibilă pe care o poţi anticipa şi ulterior, ca un modus vivendi ce depăşeşte paginile cărţii. Povestea condiţiei noastre, a condamnării la ciclicitatea stresului dintre orgasme pe care toţi o experimentăm de fapt, cu unităţi de măsură diferite, e reconstruită cu iscusinţă în acest roman reflexiv şi poetic deopotrivă, un roman care livrează o compoziţie în care muzica şi literatura se completează firesc, un roman în care Lit-J-ul Ana Mănescu se rafinează tematic şi stilistic, livrând în acelaşi timp, cu generozitate, acea senzaţie viscerală şi familiară pe care doar o poveste bine spusă o poate provoca si pe care o regăsesc perfect în această construcţie: numai aşa ai putea simţi cum ţi se ridică pagină cu pagină şi fir cu fir părul de pe mâini şi de pe ceafă, ai putea să te scufunzi adânc în alte vieţi şi să respiri cu altă gură, să vezi cu alţi ochi şi să iubeşti cu alt trup….

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro
Citeste mai mult

Stresul dintre orgasme

De (autor): Ana Manescu

0
(0 review-uri)

Se spune ca nicio poveste buna nu ar incepe cu „Mincam o salata”. Drumul lui Robert incepe exact cu aceasta masa banala. De fapt, drumul sau incepe mult mai devreme, cu dragostea pentru muzica si carti, un tata abuziv emotional si o fosta prietena care este vinovata pentru toate, desigur. Urmeaza o slujba intr-o corporatie, insomnii si un drog nou, conversatii in baie cu prietenul sau cel mai bun, o relatie cu neobisnuita eleva careia ii preda lectii de vioara si o adevarata obsesie pentru imaginea femeii ideale.

Un roman despre identitate, anxietate si ispite, Stresul dintre orgasme cauta sa descopere acel greu de gasit lucru de care avem nevoie intr-o lume grabita.

„M-am nascut stresat si tremurind, dar iti garantez ca nu a fost nimic fata de ce a urmat. Tensiunea nu se elibereaza niciodata, toate orgasmele, toate satisfactiile sunt doar puncte maxime de incordare, fara sa existe o explozie, fara sa se elibereze elasticul, e intins, e intins, cit te mai poti intinde?”

Fragment din carte:

"Cine te-a facut perfecta si a decis ca nu te pot avea? 
M-am indoit de multe ori ca exista Dumnezeu, dar cind te vad realizez ca numai El te-ar fi putut crea asa. Cu parul tau negru si cu esarfa ta nelipsita. Cu cine stie cite boli si dureri pe care le tii ascunse, pe care le tii sub tacere. Cred ca tu nici macar nu realizezi cit de expresiva esti si cum chipul tau e un raspuns perfect pentru oricare intrebare. Nu iti dai seama cum ma trezesti fiecare dimineata si din fiecare cadere. Cum ma inspiri cind simt ca nu as mai putea crea nimic niciodata. Cum respiri. Cum imi suflu fumul, aerul, esenta in gura ta divina. Cum Ma inspiri. Pe mine, cu bigo si tutun si menta si o alta clipa de viata. E un soi de moarte cind fumam impreuna, cind expiram sincronic si stim ca amindoi suntem cu un pas mai aproape de sfirsit. Si nu ne pasa... cind sunt cu tine nu imi mai pasa. 
Daca ar exista vreo sansa sa te fac a mea, as renunta la tot, ma crezi? M-as muta pe un cimp iradiat. As astepta sa imi creasca membre in plus si colti, sa imi cada parul, sa mi se intareasca pielea, sa imi crape buzele. Lumina m-ar durea. Muzica m-ar sageta, m-ar injunghia, m-ar impusca. Oricare atingere mi-ar zgiria falii adinci. Toate parfumurile m-ar ingretosa. Limba mea ar fi mereu amara. As astepta sa devin de-a dreptul hidos, sa ma descompun, sa ard, sa ma scufund in propria-mi mizerie, sa ma sufoce gramezile de gunoaie pe care altii le-ar arunca peste fiinta execrabila care si-a facut salasul in cimpul uitat de toti zeii care au calcat sau calcat in picioare pamintul asta. 
Mi-as pierde credinta, daca asta te-ar face a mea. 
As crede in ce vrei tu. 
As crede chiar si doar in tine, ar fi mai mult decit suficient. 
Nu as mai bea cafea, chiar daca nu te-a deranjat niciodata. Ti-as cumpara mii de bomboane cu lichior. Cind as ramine fara bani, le-as fura. As sta cuminte pe canapeaua ta si m-as purta cu grija cu vasele tale, cu papucii tai, cu trupul tau. As linge votca de pe barbia ta si ti-as spala minutele pline de scrum. M-as imbraca exact ca Freddy si ti-as curata toata casa numai ca sa te aud rizind. As omori insectele mici de sub perdelele tale sau oamenii mari de la ferestrele tale. Mi-as vopsi pielea intr-o culoare metalica sau mi-as incinge-o intr-o armura, doar, doar as avea cum sa stralucesc o clipa asa cum o faci tu noapte de noapte in bucataria mea. 
Mi-as pune intreaga viata pe pauza ca sa te pot avea. Ca sa ma inveti si pe mine cum sta treaba cu lumea si iubirea si libertatea. Ca sa imi spui cum e Dumnezeu, fiindca tu cu siguranta ti-l amintesti. Ca sa ma salvezi, Candy, fiindca numai linga tine eternitatea devine din nou o posibilitate. Si am nevoie de asta ca sa am timp sa o ajut pe Iana. 
Ea spune ca a stiut ca o voi schimba de cind a intrat in casa, din prima zi. Ea spune ca sunt genial cind pun mina pe vioara. Si ce frumos este ca am o relatie atit de strinsa cu mama si ce pacat ca nu reusesc sa ma apropii mai mult de tata. Cit de cool trebuie sa fie sa am atitia prieteni si ca lucrez cu oamenii. Cit de tare ca locuiesc singur. Cit de misto ca nu imi spune nimeni ce sa fac. Ce energie fantastica am, cite chestii fac, sunt asa de smecher, sunt asa de activ, e atit de geloasa pe mine. Daca ar sti ea... "
Citeste mai mult

-5%

PRP: 24.95 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

23.70Lei

23.70Lei

24.95 Lei

Primesti 23 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

In stoc

Plaseaza rapid comanda

Important icon msg

Completeaza mai jos numarul tau de telefon

Poti comanda acest produs introducand numarul tau de telefon. Vei fi apelat de un operator Libris.ro in cele mai scurt timp pentru prealuarea datelor necesare.

Descrierea produsului

Se spune ca nicio poveste buna nu ar incepe cu „Mincam o salata”. Drumul lui Robert incepe exact cu aceasta masa banala. De fapt, drumul sau incepe mult mai devreme, cu dragostea pentru muzica si carti, un tata abuziv emotional si o fosta prietena care este vinovata pentru toate, desigur. Urmeaza o slujba intr-o corporatie, insomnii si un drog nou, conversatii in baie cu prietenul sau cel mai bun, o relatie cu neobisnuita eleva careia ii preda lectii de vioara si o adevarata obsesie pentru imaginea femeii ideale.

Un roman despre identitate, anxietate si ispite, Stresul dintre orgasme cauta sa descopere acel greu de gasit lucru de care avem nevoie intr-o lume grabita.

„M-am nascut stresat si tremurind, dar iti garantez ca nu a fost nimic fata de ce a urmat. Tensiunea nu se elibereaza niciodata, toate orgasmele, toate satisfactiile sunt doar puncte maxime de incordare, fara sa existe o explozie, fara sa se elibereze elasticul, e intins, e intins, cit te mai poti intinde?”

Fragment din carte:

"Cine te-a facut perfecta si a decis ca nu te pot avea? 
M-am indoit de multe ori ca exista Dumnezeu, dar cind te vad realizez ca numai El te-ar fi putut crea asa. Cu parul tau negru si cu esarfa ta nelipsita. Cu cine stie cite boli si dureri pe care le tii ascunse, pe care le tii sub tacere. Cred ca tu nici macar nu realizezi cit de expresiva esti si cum chipul tau e un raspuns perfect pentru oricare intrebare. Nu iti dai seama cum ma trezesti fiecare dimineata si din fiecare cadere. Cum ma inspiri cind simt ca nu as mai putea crea nimic niciodata. Cum respiri. Cum imi suflu fumul, aerul, esenta in gura ta divina. Cum Ma inspiri. Pe mine, cu bigo si tutun si menta si o alta clipa de viata. E un soi de moarte cind fumam impreuna, cind expiram sincronic si stim ca amindoi suntem cu un pas mai aproape de sfirsit. Si nu ne pasa... cind sunt cu tine nu imi mai pasa. 
Daca ar exista vreo sansa sa te fac a mea, as renunta la tot, ma crezi? M-as muta pe un cimp iradiat. As astepta sa imi creasca membre in plus si colti, sa imi cada parul, sa mi se intareasca pielea, sa imi crape buzele. Lumina m-ar durea. Muzica m-ar sageta, m-ar injunghia, m-ar impusca. Oricare atingere mi-ar zgiria falii adinci. Toate parfumurile m-ar ingretosa. Limba mea ar fi mereu amara. As astepta sa devin de-a dreptul hidos, sa ma descompun, sa ard, sa ma scufund in propria-mi mizerie, sa ma sufoce gramezile de gunoaie pe care altii le-ar arunca peste fiinta execrabila care si-a facut salasul in cimpul uitat de toti zeii care au calcat sau calcat in picioare pamintul asta. 
Mi-as pierde credinta, daca asta te-ar face a mea. 
As crede in ce vrei tu. 
As crede chiar si doar in tine, ar fi mai mult decit suficient. 
Nu as mai bea cafea, chiar daca nu te-a deranjat niciodata. Ti-as cumpara mii de bomboane cu lichior. Cind as ramine fara bani, le-as fura. As sta cuminte pe canapeaua ta si m-as purta cu grija cu vasele tale, cu papucii tai, cu trupul tau. As linge votca de pe barbia ta si ti-as spala minutele pline de scrum. M-as imbraca exact ca Freddy si ti-as curata toata casa numai ca sa te aud rizind. As omori insectele mici de sub perdelele tale sau oamenii mari de la ferestrele tale. Mi-as vopsi pielea intr-o culoare metalica sau mi-as incinge-o intr-o armura, doar, doar as avea cum sa stralucesc o clipa asa cum o faci tu noapte de noapte in bucataria mea. 
Mi-as pune intreaga viata pe pauza ca sa te pot avea. Ca sa ma inveti si pe mine cum sta treaba cu lumea si iubirea si libertatea. Ca sa imi spui cum e Dumnezeu, fiindca tu cu siguranta ti-l amintesti. Ca sa ma salvezi, Candy, fiindca numai linga tine eternitatea devine din nou o posibilitate. Si am nevoie de asta ca sa am timp sa o ajut pe Iana. 
Ea spune ca a stiut ca o voi schimba de cind a intrat in casa, din prima zi. Ea spune ca sunt genial cind pun mina pe vioara. Si ce frumos este ca am o relatie atit de strinsa cu mama si ce pacat ca nu reusesc sa ma apropii mai mult de tata. Cit de cool trebuie sa fie sa am atitia prieteni si ca lucrez cu oamenii. Cit de tare ca locuiesc singur. Cit de misto ca nu imi spune nimeni ce sa fac. Ce energie fantastica am, cite chestii fac, sunt asa de smecher, sunt asa de activ, e atit de geloasa pe mine. Daca ar sti ea... "
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one