udor Vianu, nascut la 27 dec. 1897/ 8 ian. 1898 la Giurgiu, in familia unor evrei crestinati, care i-au asigurat o educatie aleasa, face, dupa terminarea studiilor, o frumoasa cariera universitara. In atmosfera de teroare legionara din anii 1940-1941 se afla la un pas de la a-si pierde pozitia de profesor universitar la Facultatea de Litere din Bucuresti, din cauza originii sale (o comisie stabileste ca "un evreu nu poate fi educator al tineretului romanesc"). Dupa instaurarea comunismului, se afla din nou pe lista neagra, de data aceasta din cauza convingerilor sale "idealiste". Inca din primul numar al Scanteii,din sept. 1944, este acuzat (de C. Ionescu-Gulian) ca "n-a inteles sau n-a vrut sa inteleaga materialismul dialectic". Imediat dupa 1947 este exclus din Academia Romana, i se desfiinteaza catedra de estetica si se fac incercari repetate de a-l elimina din invatamantul superior (intr-un referat de cadre din 1954 i se reproseaza "cosmopolitismul" si se propune "eliberarea sa din cadrul corpului didactic al facultatii").