Fragment: " Asadar, optzecistii se indreapta catre alteritate imaginandu-si ca vor gasi raspunsuri la intrebari pe care nici nu indraznesc sa si le puna. Se tem uneori sa descopere ce se afla dincolo de ei, dar urmeaza totusi fantasma celuilalt (Alexandru Vlad), mentin distanta fata de cel care aspira la proximitate, iar apoi se simt vinovati (Mircea Nedelciu), realizeaza inevitabil ca strainul le seamana pana la suprapunere totala (Ioan Lacusta), ii inspaimanta diferentele, pana acolo incat numesc revelatie „ce nimic nu insemneaza" (Mircea Cartarescu) sau se complac — platitudinea lor fiind responsabila, desigur, de aceasta stare — in false apropieri. Oricum ar fi, un lucru c clar: contrar nelinistii atat de percutante a unui poet, de aceasta data ieudul subiectivitatii (exaltate) are o iesire prin care se poate ajunge la celalalt. " Fragment: " Cei doi soţi înşelaţi au în comun şi atitudinea pacifistă pe care fac eforturi să o menţină în căminul conjugal. Nici urmă de violenţă, de corecţie aplicată nevestei, nici măcar o banală ceartă prin care soţul să-şi impună locul de cap al familiei. Tentativele .de lecuire a soţiei şi salvarea „onoarei de familist" nu lipsesc cu desăvărşire. Aşa se face că cele două povestiri surprind momentele în eare soţii iau atitudine, deşi metodele pe care le aplică sunt extrem de diferite, în funcţie de năravul soţiei. "