In cele mai vechi timpuri, inca de pe vremea scrierii pe pergamente a Bibliei, Marii Preoti evrei s-au preocupat sa elaboreze legile si obligatiile evreilor fata de Dumnezeu si aproapele lor. Asa s-a nascut si s-a dezvoltat jurisprudenta rabinica, Halaha. Aceasta inglobeaza practic toate aspectele vietii noastre - nasterea, casatoria, existenta de zi cu zi, moartea, relatiile sexuale, bucuriile si necazurile, agricultura si comertul, etica, teologia. Termenul Halaha deriva din verbul ebraic Halah(a merge), caci intr-adevar scopul acestui sistem de legi este de a indica poporului evreu calea pe care trebuie sa mearga in viata, conform acelei recomandari biblice care spune poruncile si legile si arata-le calea pe care trebuie sa mearga si ce trebuie sa faca (Ex. 18.20). Cu alte cuvinte, Halaha (plural = Halahot) era o decizie rabinica transmisa de autoritatile religioase. Ulterior, sensul termenului a evoluat, ajungand sa denumeasca opinia admisa si autorizata asupra unei probleme in dubiu. Halahot-urile au codificat de-a lungul vremii aspectele juridice ale traditiei evreiesti. Originea Halahei e in Biblie, mai precis in Pentateuh, in Toea lui Moise. Potrivit traditiei, Tora cuprinde 613 porunci, dintre care 248 pozitive si 365 negative. Halaha lamureste modul in care trebuie implinite poruncile si stabileste pedepsele aplicabile celor care le incalca. Halaha considera ca Dumnezeu i-a dezvaluit lui Moise pe Muntele Sinai.
De-alungul secolelor au fost elaborate numeroase prescurtari ale acestei imense opere.
Cea mai cunoscuta dintre aceste lucrari este Sulhan Aruh (masa oranduita) elaborata de losif Caro (1488-1575), din Zfat, un orasel din nordul Israelului, care a fost cel mai mare codificator al Legii evreiesti. Dar marea opera a vietii lui Caro, la care a lucrat 30 de ani, este Beit Iosif (casa lui losif). Sulhan Aeuh este un rezumat al acestei vaste opere, care este, la randul sau, un comentariu de mare intindere la cartea ArbaTurim de lacob ben Aser.