Superinteligenta ne pune intrebarea: ce se intampla cand masinile depasesc oamenii ca inteligenta? Agentii artificiali ne vor salva sau ne vor distruge? Nick Bostrom pune bazele intelegerii viitorului umanitatii si al vietii inteligente. Creierul uman are unele capacitati care lipsesc creierelor altor animale. Tocmai acestor capacitati deosebite specia noastra le datoreaza pozitia ei dominanta. Daca creierele masinilor ar intrece creierele umane ca inteligenta, atunci aceasta noua superinteligenta ar putea sa devina extrem de puternica – posibil dincolo de controlul nostru. Asa cum soarta gorilelor depinde acum mai mult de oameni decat de specie in sine, la fel si soarta omenirii va depinde de actiunile superinteligentei masinilor. Dar avem un avantaj: noi suntem cei care vor face prima mutare. Va fi posibil sa construim o Inteligenta Artificiala primara, sa stabilim conditiile initiale pentru a putea supravietui unei explozii a inteligentei? Cum am putea ajunge sa obtinem o detonare controlata?
    Aceasta carte, extrem de ambitioasa si de originala, croieste un drum printr-un teren intelectual dificil. Dupa o adevarata calatorie care ne duce la frontierele gandirii despre conditia umana si viitorul vietii inteligente, descoperim in lucrarea lui Nick Bostrom nimic mai mult decat o reconceptualizare a misiunii principale a timpului nostru.

 

    Nick Bostrom este profesor la Facultatea de Filosofie de la Universitatea Oxford si director fondator al Institutului despre Viitorul Umanitatii si al Programului asupra Impactului Tehnologiei Viitorului din cadrul Oxford Martin School. Este autorul a peste 200 de lucrari. A predat la Yale si a facut studii postdoctorale la Academia Britanica. Bostrom are studii de fizica, neurostiinta computationala si logica matematica, dar si de filosofie.

Carte recomandata de Teodor Baconschi in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

 

    “Interfete creier-computer

    Unii au sugerat ca interfetele directe de tip creier-computer le-ar putea permite fiintelor umane sa se foloseasca de fortele computatiei digitale - memorie perfecta, calcul algoritmic rapid si corect, transmitere de date in banda larga ceea ce va permite sistemului hibrid sa depaseasca creierul neaugmentat. Dar, desi posibilitatea conectarii creierului uman la un computer a fost demonstrata, este putin probabil ca aceste interfete sa fie disponibile prea curand.

    In primul rand, vor exista riscuri substantiale sa apara complicatii medicale - printre care infectii, dislocarea electrozilor, hemoragii sau declin cognitiv - atunci cand sunt implantati electrozi in creier. Probabil ca avantajul cel mai vizibil, pana in acest moment, al acestei tehnologii, este tratarea pacientilor cu Parkinson. Implantul pentru Parkinson este relativ simplu: el nu comunica efectiv cu creierul, ci livreaza un curent slab, stimulator, catre nucleii subtalamici. Un film de prezentare arata un pacient asezat bine intr-un scaun, complet imobilizat din pricina bolii, care revine brusc la viata odata cu pornirea curentului: isi misca bratele, se ridica si merge prin incapere, se intoarce si face o pirueta. Cu toate acestea, la baza acestei proceduri simple si aproape miraculoase stau destule aspecte negative. Studiile privind pacientii cu Parkinson care au fost tratati prin stimulare cerebrala de profunzime arata ca apar scaderi ale fluentei verbale, ale atentiei selective, dificultati in a numi culorile si in memoria verbala. Pacientii tratati s-au plans, de asemenea, si de probleme cognitive. Astfel de riscuri si efecte secundare pot fi acceptabile in vederea tratarii unor afectiuni severe. Dar, pentru situatia in care niste indivizi sanatosi se ofera voluntari in vederea unei astfel de interventii, este nevoie ca procedurile sa aduca beneficii mai mult decat substantiale fata de functionarea normala.

    Asta ne duce la al doilea motiv pentru care este improbabil ca superinteligenta sa fie obtinuta prin crearea de cyborgi, si anume acela ca ameliorarea va fi, probabil, mult mai dificila decat terapia."