Pretutindeni si oricand, viata este o bursa a binelui si raului, a luminii si intunericului, a adevarului si minciunii. Romania comunista, cu lagarele ei de la Pitesti, Gherla, Periprava sau Aiud, a fost un loc unde infernul a avut regizori exersati in arta de-a face rau. Unii dintre ei au fost sadici, altii doar brutali. Unii au trait in voluptatea supliciului, altii s-au multumit sa execute ordine criminale. Au existat insa, in acest spatiu al ororii, si oameni pe care nu i-a putut indoi nimeni. Oameni care au supravietuit prin rugaciune, credinta si speranta. Oameni care n-au fost dispusi sa accepte traficul de constiinte si nici sa-si negocieze demnitatea.
Douazeci dintre ei au acceptat sa vorbeasca tocmai in anul in care se implineste o jumatate de secol de la decretul de eliberare in masa a detinutilor politici. Interviurile realizate de Anca stef, dublate de fotografiile lui Raul stef, pun in lumina un snop de trestii ganditoare pe care soarta le-a silit sa-si petreaca o perioada de timp in fiare si printre fiare. Lucrurile pe care le istorisesc acesti oameni aici, in Supravietuitorii. Marturii din temnitele comuniste ale Romaniei, sunt lucruri pe care n-au indraznit pana acum sa le povesteasca nici macar propriilor familii. Daca s-au hotarat totusi sa vorbeasca in acest ultim ceas au facut-o, fireste, ca sa nu uitam.