Suruburi, saibe, cuie, piulite. Poeme alese 1997-2014

Adela Greceanu readuce poeziei ceea ce parea ca incepe sa se piarda. In versurile ei revin luminozitatea, blandetea, bunatatea, rabdarea ("fara asteptare"), intelegerea ("drept in inima"), seninatatea, seriozitatea ca semne ale fortei, intr-o vreme in care cei mai multi poeti / cele mai multe poete merg in directia opusa, a exhibarilor brutale. Personajele ei, Provinciala, Domnisoara Cvasi, Adila, sunt, in ciuda aparentelor (pe care autoarea le construieste cu obstinatie prin acel procedeu retoric numit antifraza si al carui maestru, in poezia de la noi, ramane Mircea Ivanescu), misterioase si puternice. Poate sa adaugam faptul ca supratema literaturii Adelei Greceanu este dragostea. De fapt, pentru ca poezia ei sa existe, are nevoie de un celalalt caruia sa i se adreseze, la care sa se raporteze ca la un altul cand opus, cand asemanator. Cu o imagine a Adelei Greceanu, poezia e asemenea vitraliilor care se vad mai bine cand trece lumina prin ele. Lumina inteligentei, a empatiei. Adunate la un loc, cartile Adelei Greceanu se leaga intr-un story poetic coerent, singular in peisajul poeziei actuale. - Simona Popescu