Parintele Alexandru scrie frumos. Scrie nu doar cu penita - iertati-ma, cu tastele - ci cu cele dinlauntru. Cuvintele sale nu sunt izvodite numai din minte, ci le trece prin inima. Acolo, in inima vegheata de Duhul lui Dumnezeu, nu incape cenzura, auto-cenzura, fataria, compromisul, egoismul, vanitatea. Si parintele se straduieste ca lui, lui Dumnezeu. sa Ii placa mai intai cele pe care le face si le cugeta, si mai apoi sa se gandeasca la ce vor spune, vor aprecia, vor comenta, vor evalua, oamenii.

 

Scrisul parintelui nu este doar frumos, captivant, fara reductionisme, fara exprimari cliseizate, fara cuvinte cautate cu lupa pentru a impresiona. El vorbeste, si posteaza, pentru toti cei care ar putea, din convingere, dar si din politete, din curtoazie sau din curiozitate, sa-l asculte. Are priza si la cel obisnuit cu stilul vechilor cazanii, dar si la cel pentru care limbajul colocvial este mai la indemana si mai de primit in fata unei atitudini strict teologale. De aceea, veto gasi aici minunate pagini, parafrazare pentru omul modern (fara a trada intru nimic sensul si continutul) si a minunii invierii lui lazar, sau a pildei intoarcerii fiului risipitor, a celei cu vamesul si fariseul, ori parabola bogatului nemilostiv si a saracului lazar. - Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor