Am tradus destul de multe carti ale scriitorilor rusi contemporani preferati, Vladimir Sorokin, Venedikt Erofeev, Victor Erofeev, Mihail Kononov, Fratii Presnyakov etc. Iar la un moment dat mi-am propus sa traduc, de placere, pentru prietenii mei romani, ceva de suflet, ce mi-a placut foarte mult in adolescenta. Asa am alcatuit si tradus trei antologii din opera lui Daniil Harms (publicate deja), Smerita de Dostoievski si tot asa am adunat o antologie de proza scurta din cartile lui Alexandr Kuprin (1870-1938). Am tradus mai intai Locotenentul major Ribnikov, in primul rand pentru ca autorul ei o credea cea mai buna opera a sa, apoi, era si preferata lui Daniil Harms, care spunea despre Locotenentul major Ribnikov ca e "cea mai buna povestire scrisa in limba rusa". Intr-adevar, e o proza impresionanta, de proportii, dar care nu te lasa sa-ti iei o pauza de lectura, daca incepi s-o citesti. O nuvela cat un roman, perfect ecranizabila, un thriller psihologic foarte interesant si subtil despre curaj si profesionalism. Apoi, e unicul text al unui clasic rus in care armata rusa e infranta (e vorba de razboiul ruso-japonez in text). Dupa Locotenentul major Ribnikov, am tradus povestirea mea preferata din opera lui Kuprin, Tabloul, o poveste sfasietoare despre prietenia adevarata, patimasa, incredibila, care n-a putut fi intrerupta de o femeie, ci de un... tablou. Cum zice personajul narator al lui Kuprin - "o istorie simpla si trista, povestea suferintelor unui suflet bolnav". Lectura placuta, prieteni! - Mihail Vakulovski