Roman distins cu Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.

La inceputul secolului al XIX-lea, in campia Olteniei, totul sau aproape totul este posibil: prezentul devine viitor, ingerii si demonii se amesteca printre tarani, obiectele plutesc din propria vointa, iar fiintele omenesti isi pot schimba forma. De aici pornesc spre Bucuresti Tache, boier Lapai si Piticul, cu gandul sa se alature revolutiei lui Tudor. In drum insa, cei trei prieteni par sa-si uite scopul initial si zabovesc prin hanuri, unde benchetuiesc fara masura si cad in cele din urma victime planului diabolic urzit de Mamona cel Tanar. Aventurile lor sunt istorisite de insusi Tache, cel care intervine de dincolo de moarte pentru a-si spune povestea.

„Romanul «Tache de catifea» constituie un punct extrem al procesului de emancipare treptata a prozei romanesti, nu numai fata de dogmatismul realismului-socialist al anilor ’50, ci si fata de rigorile realismului canonic in general. (...) Cititorul va descoperi singur si alte aspecte seducatoare ale cartii in afara performantelor stilistice centrate pe dilatare metaforica si pe hiperbola: de pilda, mimarea eruditiei si a vetustetei, a savanteriilor livresti, gustul pentru voluptatile si malitiile renascentiste, cultivarea cruzimii si a grotescului, solemnizarea banalului, apetitul pervers pentru materia in descompunere, fascinatia degradarii si a extinctiei lente, picturalitatea coplesitoare.” (Eugen Negrici)

„Cartile publicate de Agopian au impus definitiv scriitura originala, fermecatoare si profunda a acestui scriitor exceptional.” (Dan C. Mihailescu)