Si a luat Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in rai ca sa-l lucreze si sa-l pazeasca (Fac. 2, 15). Vezi, dar, cine era cel luat de Dumnezeu in grija Sa? Cel pus sa ingrijeasca pamantul din care-a fost facut. L-a luat, dar, in grija si bunatatea lui Dumnezeu, insuflandu-i si lui sporirea si cresterea faptei bune. L-a asezat in Rai, acoperindu-l cu suflarea bunatatii dumnezeiesti. Ia seama si la locul unde-au fost ziditi barbatul si femeia: barbatul in afara Raiului, iar femeia in launtrul lui. Intelege de aici ca fiecare dobandim Darul nu dupa cinstea obarsiei si a neamului, ci prin fapta cea buna. Barbatul, zidit in afara Raiului, adica intr-un loc de mai mica cinste decat Raiul, este aflat mai bun decat femeia care, fiind zidita in Rai, intr-un loc mai de cinste, se arata a fi mai prejos decat barbatul, ca femeia a fost amagita mai intai, apoi ea insati l-a amagit si pe barbat.

Traducere din limba latina cu Andreea Stanciulescu.