„Starostele sinagogii l-a asezat in fata lui si a deschis sertarul mesei si i-a intins o punga plina cu galbeni, si i-a spus: Asta e simbria ta pentru rugaciuni. I-a spus: Ce rost are aici simbria? Oricum as fi spus rugaciunile. I-a spus: Sunt aici bani sa-ti cumperi un sal de rugaciune nou sau o carte de rugaciuni de sarbatoare sau oricare dintre partile Pentateuhului cu talcuirile alaturi. Era acolo rabi Iosef, fiul socrului starostelui. Rabi Iosef a spus: Toti se dau in vant dupa bani, iar omul asta nu primeste bani. Ia, prietene, ia. Omul acela imbracat in haine de in statea si tacea.

Rabi Shmuel, fiul cel mare al starostelui, i-a spus: Oare nu vrei sa te bucuri de banii care ti se cuvin si care iti sunt daruiti din toata inima, dupa cum scrie la carte? Eu iti spun ca vin din buzunarul tatei. Poate ca te indoiesti ca sunt bani curati. Eu iti spun: Sunt bani curati. Cand la judecata din ceruri are sa ne intrebe ingerul daca ne-am castigat painea cinstit, sunt sigur de tata — sa-i dea Cel de Sus ani multi — ca n-o sa gangaveasca, fiindca nu s-a bucurat, de cand e el, de o singura para care sa nu fie curata. Omul acela imbracat in haine de in i-a spus lui rabi Shmuel: Un om ca taica-tau e un dar al cerurilor. I-au spus: Daca asa stau lucrurile, atunci de ce nu vrei sa primesti simbrie pentru rugaciunile tale? A raspuns zicand: Numele meu e Gavriel si mi s-a dat numele dupa numele bunicului meu celui sfant, rabi Gavriel. I-au spus: Ce-are asta cu simbria pentru rugaciuni? Statea si tacea. I-au spus: Ce raspuns dai la intrebarea asta? A raspuns zicand: E greu de raspuns, dar, pentru ca intrebati, am sa raspund.”