Ce datoreaza Eugene Ionesco lui Eugen Ionescu? E tema cartii mele. M-am ferit, dar nu stiu daca am reusit sa ma tin totdeauna de cuvant, sa trag spuza pe turta literaturii romane. Cred insa in mod sincer ca formatia intelectuala a lui Eugene Ionesco s-a facut in cultura romana. A trait aici, in exil – cum zice el – intre 13 si 33 de ani, cu o pauza de doi ani (1938-1940), cand a stat in Franta ca bursier, a citit (nu numai in limba romana, evident), a comentat cartile pe care le-a citit, a pus in discutie toate modelele, le-a contestat, a urmat generatia sa, apoi s-a despartit, in fine, n-a ramas niciodata, el, ca individ, in afara discursului critic. A definit obiectivitatea in critica literara ca o forma organizata a subiectivitatii si a sustinut totdeauna ca, inainte de a fi Altul, Eu este el insusi, irepresibil, inconturnabil. in Nu si in eseurile ce urmeaza experimenteaza o forma de critica literara pe care, dupa o formula mai noua, am putea o numi, dupa modelul „ego istoriei”, ego critica. Un discurs, cu alte vorbe, in care subiectul (locutorul) nu se preda niciodata obiectului, subiectul este totdeauna pe locul intai...