Tara zapezilor este un roman clasic al literaturii japoneze moderne si a figurat printre cele trei opere citate de juriu in 1968, cand lui Yasunari Kawabata i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatura. Initial o povestire publicata intr-o revista literara in 1935, romanul si-a capatat forma definitiva abia in 1948.

Shimamura are obiceiul de a se retrage iarna intr-o micuta statiune montana, lasand in urma agitatia capitalei si viata de familie. Aici, in „tara zapezilor“, o intalneste pe tanara gheisa Komako, a carei franchete deconcertanta este pe punctul de a-i tulbura barbatului echilibrul. Osciland intre afectiunea fatisa si neconditionata a gheisei si farmecul misterios al tacutei Yoko, al carei chip il desluseste fugar, Shimamura este mereu un om al inactiunii, iar pasivitatea lui o condamna pe Komako sa ramana prinsa fara scapare in paienjenisul relatiilor si obligatiilor din tara zapezilor.