• Una dintre cele mai faimoase si indragite serii fantasy din toate timpurile. O opera clasica a literaturii pentru copii, inspirata din legendele arthuriene si mitologia celtica.
• Cartile din seria Taramul intunericului au fost distinse cu premiile Newbery Medal, Newbery Honor si Margaret A. Edwards Award.
• Seria Taramul intunericului ecranizata in 2007 de 20th Century Fox.
 
„O experienta de neratat!” – SCHOOL LIBRARY JOURNAL
 
De-a lungul timpului, fortele Binelui si Raului s-au infruntat fara incetare, mentinand echilibrul, dar ori de cate ori fortele Raului devin prea puternice, apare un erou al Binelui care le face sa se retraga. Acum, cand Raul ataca din nou, trei copii se trezesc in mijlocul unui razboi mistic. Jane, Simon si Barney Drew descopera intamplator un manuscris vechi si pornesc intr-o aventura pasionanta si inspaimantatoare, pe urmele unui potir legendar ascuns cu multe secole in urma. Cei trei infrunta fortele Raului cu ajutorul misteriosului unchi Merry, paznicul unui secret teribil.
 
„Susan Cooper se numara printre putinii autori contemporani inzestrati cu acele calitati – imaginatie vivace, forta narativa si viziune morala – de care este nevoie pentru a crea o confruntare magistrala intre Bine si Rau, asemeni celei din operele lui Tolkien sau C.S. Lewis. Cooper se inscrie in aceeasi traditie.” – Psychology Today
„Unul dintre cele mai bune romane fantasy scrise vreodata… O carte minunata care poate fi apreciata de iubitorii de povestiri, mai tineri sau mai varstnici!” – sfreviews.net
„O serie fantasy stralucitoare, debordand de imaginatie!” – Boston Globe

Fragment din romanul Potirul de sub stanca de Susan Cooper, parte a seriei Taramul Intunericului

"   Pe mine m-a scapat, se gandi Simon zambind. Odata cu pasii care se indepartau se risipi si teama lui si incepu sa simta gustul triumfului caci reusise sa il pacaleasca pe baiatul mai mare. Cobori privirea pe manuscrisul pe care-l tinea in mana si-l stranse complice. Se facuse din nou liniste si nu se mai auzea decat cantecul pasarilor la lasarea intunericului. Simon se intreba cat de tarziu se facuse. Urmarirea paruse sa dureze o saptamana intreaga. Muschii picioarelor incepura sa-l doara din cauza pozitiei incomode in care statea de ceva vreme. Dar hotari sa mai astepte, concentrandu-se pentru a surprinde orice sunet care ar fi putut sa tradeze prezenta barbatului si a baiatului.
    In cele din urma, considera ca cei doi isi vazusera de drumul lor. Strangand hotarat manuscrisul intr-o mana, dadu la o parte cu cealalta ramurile din fata lui si iesi pe alee. Nu era nimeni acolo. Nicio miscare.
    Simon pasi usor, pe varfuri, peste prundis, si privi intr-o parte si-n cealalta. Nu vazu pe nimeni si, cu o bucurie reinnoita, trecu de poarta intorcandu-se pe drumul pe care venise.
    Abia dupa ce facu cativa pasi in spatiu deschis, ii vazu pe Bill si pe barbatul in negru stand in spatele zidului, la vedere, la vreo cincizeci de metri distanta.
    Simon gemu si simti un gol in stomac. Pentru o clipa, ramase locului, ezitand sa se refugieze in adapostul din alee, inainte de a fi vazut. Dar in acest timp, Bill intoarse capul, hipnotizat parca, striga si incepu sa alerge, urmat aproape imediat de barbatul care isi daduse si el seama ce se petrecea. Simon facu stanga-mprejur si o zbughi spre drumul principal. Dintr-odata, tacerea inconjuratoare paru amenintatoare, asa cum se dovedise ceva mai devreme si acoperamantul de frunze de pe alee. Tanjea dupa siguranta oferita de prezenta oamenilor si a masinilor, care, cel putin, ar fi ajutat sa scape de senzatia ca este singur, urmarit implacabil de tropotele unor pasi.
    Spre capatul drumului, dupa colt, de-a lungul zidului care strajuia curtea bisericii, repede, si mai repede; Simon simtea o strangere de inima tot mai mare. Picioarele ii erau inca amortite de indelungata sedere in adapost, iar trupul ii era stors de vlaga. Stia ca nu va putea sa reziste prea mult timp."