"Intr-o antologie pe care mi-as dori-o fericita, daca echivalentul fantasy al hard SF-ului ar fi Stapanul Inelelor al lui J.R.R. Tolkien (unde magia este un fapt cotidian, fiintele fantastice, bune si rele, traiesc impreuna cu oamenii pe taramul Middleearth), echivalentul soft al SF-ului ar fi acest epic-fantasy (in lumea caruia au existat fiinte fantastice si poate s-ar intoarce, iar magia ar putea sa renasca in anumite conditii, si despre primele si despre ultima exista povesti, chiar anumite dovezi...), exact ca in Taxidermie. Ceea ce nu face cartea Narcisei Stoica mai putin captivanta, dimpotriva, as spune eu, fiindca este mai dificil sa sugerezi sau sa amintesti ceva ce nu mai exista decat ceva care, indiferent cat de incredibil, fiinteaza sub conventia fictionala. Rezervorul de posibile este folosit inteligent de Narcisa Stoica, fie sub forma unor animale, plante, minerale care sunt exotice chiar in lumea fictionala, fie sub forma unor cuvinte, nu destule pentru a crea o limba ca atare, precum a facut Tolkien, suficiente, insa, pentru a contribui decisiv la stabilirea unei atmosfere de basm." (Catalin Badea-Gheracostea)