Te urasc, te iubesc. El e alesul pe care adora sa-l urasca

Nemesis (substantiv):

1. Un oponent sau un rival pe care nu-l poti depasi sau invinge;

2. Punctul vulnerabil al cuiva;

3. Joshua Templeman.

 

Lucy Hutton si Joshua Templeman se urasc unul pe celalalt. Nu doar se displac sau se razboiesc. Chiar se urasc. Si nu au nicio problema in a-si face cunoscute sentimentele printr-o serie de ritualuri pasiv-agresive, in timp ce stau unul vizavi de celalalt, asistenti executivi ai celor doi CEO ai unei edituri. Lucy nu poate intelege felul incorsetat, meticulos si lipsit de bucurie in care Joshua se comporta la munca. Joshua e descumpanit de hainele prea colorate ale lui Lucy si de optimismul ei desantat. Cand ajung sa se lupte pentru acelasi post in companie, razboiul psihologic pe care cei doi il poarta atinge punctul culminat, iar Lucy refuza sa faca un pas in spate in clipa in care jocul lor ar putea sa o coste jobul ei de vis… Cand tensiunea dintre ei mai are putin si da in clocot, Lucy descopera ca poate de fapt nu il uraste pe Joshua. Si poate ca nici el n-o uraste. Sau, poate, e doar un alt joc de-al lor.

Distractiva, desteapta, proaspata si placuta de la prima pana la ultima pagina, absolut delicioase. O recomand din tot sufletul. - Susan Elizabeth Phillips

Ii place sa ii aminteasca lui Helen ca ea de abia ce a fost angajata. Conform lui Helen si observatiilor mele, e un batran decrepit. Ii zambesc. Prenumele lui e Richard. Dick cel Gras si Scund. 

— Seara frumoasa, domnule Bexley. 

— Seara frumoasa, Lucy. 

Se opreste la biroul meu si imi priveste bluza mea din matase rosie. 

— Sper ca Joshua ti-a dat copia cartii The Glass Darkly, pe care am luat-o pentru tine. E primul exemplar. 

Dick cel Gras si Scund are un raft de carti plin cu tot ceea ce a scos B&G. 

Fiecare carte e primul exemplar iesit de la tipar. O traditie inceputa de bunicul sau. Ii place sa se laude cu asta musafirfior, dar odata m-am uitat pe raft si paginile nici macar nu erau taiate. 

— Ai luat-o, da? 

Domnul Bexley se intoarce si se uita la Joshua. 

— Nu mi-ai spus nimic, doctore Josh. 

Probabil Dick cel Gras si Scund ii spune doctore Josh pentru ca pare asa de curat. Odata am auzit pe cineva spunand ca, atunci cand lucrurile au inceput sa se inrautateasca la Bexley Books, Joshua a inlaturat o treime din angajati, intr-un mod magistral. Nu stiu cum pune capul pe perna, noaptea. 

— Atat timp cat o primesti, nu conteaza, raspunde Joshua, dragut, si seful isi aminteste ca el e Seful. 

— Da, da, pufaie, si se uita din nou in jos, la bluza mea. Bravo! Faceti echipa buna! 

Cand urca in lift, ma uit si eu in jos, la bluza, sa vad daca e ceva in neregula. Toti nasturii sunt inchisi. Ce naibii ar fi putut sa vada? Ma uit in bucatile de oglinda din tavan si abia, abia se vede o umbra de decolteu. 

— Daca ai fi inchis-o si mai sus, nu ti-ar fi vazut fata, spune Joshua monitorului sau, in timp ce se delogheaza. 

— Ai putea sa ii spui sefului tau sa se uite din cand in cand la fata mea. 

— Probabil incearca sa iti vada circuitele. Sau ce combustibil folosesti. 

Ridic din umeri. 

— Combustibilul e ura pe care o simt pentru tine. 

Joshua se stramba. Mi-a iesit! Apoi il vad cum isi recapata fata fara nicio expresie.

— Daca te deranjeaza, ar trebui sa vorbesti cu el. Ia atitudine. Asadar, in seara asta iti faci unghiile, singura si disperata? 

A nimerit-o pe asta."