Inainte de Hannah din Girls, Anastasia Steele din Cincizeci de umbre ale lui Grey si Carrie Bradshaw din Sex and the City, a fost Isadora Wing, protagonista directa si lipsita de inhibitii a romanului revolutionar semnat de Erica Jong.
Publicat pentru prima data in 1973, Teama de zbor a facut valva in Statele Unite, alimentand fantezii, starnind dezbateri despre femei si sexualitate si adaugand limbii engleze o expresie memorabila: zipless fuck.
In Isadora Wing, alter-ego-ul sau fictional, Erica Jong a intruchipat fiecare femeie – dar nu asa cum aparea ea in viata publica din anii ’70, ci asa cum o defineste imaginatia feminina. Nu problema sexualitatii in sine a facut-o pe Erica Jong una dintre vocile literare de referinta din intreaga lume, ci faptul ca a ironizat cu subtilitate stereotipiile, ajungand sa vorbeasca fatis si necosmetizat – dar fara sa dea dovada nici de voyeurism, nici de puritanism – despre intimitatea cea mai profunda. A devenit astfel una dintre promotoarele revolutiei sexuale si un icon pentru milioane de femei.
Fragment din roman:
„Trebuie sa vi-l inchipuiti: marunt, brunet, cu o barba deasa si intunecata — o combinatie de Peter Lorre, Alfred Drake si Humphrey Bogart (cum am fi spus eu si Pia), sau uneori ca Edward G. Robinson in Micul Cezar. Ii placea sa vorbeasca dur, in maniera eroilor de film din adolescenta lui. Era, dupa cum se exprima el, dependent de filme, si chiar la colegiu mergea uneori la doua sau la trei filme in aceeasi zi, preferabil la (ceea ce numea el) „scursori” - acele teatre darapanate de pe 42nd Street unde vagabonzii se duceau sa doarma si perversii (mama lui Brian ii numea „preversi") sa saliveze, si lua bilete duble sau chiar triple la filme de razboi, westernuri sau epopee despre Forumul Roman.
In ciuda inclinatiei lui pentru filmele proaste si gesturile lui Edward G. Robinson, Brian era un geniu, un pusti cu un veritabil coeficient de inteligenta 200-plus care a sosit la Columbia cu o istorie care spargea recordurile de note bune acordate de conducerile colegiilor, trofeele sociale, premiile de „cetatenie" (orice or fi acelea) de la fiecare scoala din California la care se dusese, si o impresionanta istorie de caderi psihotice de la varsta de saisprezece ani. Doar ca eu nu am aflat de astea decat mult mai tarziu, dupa ce ne-am casatorit si el a fost spitalizat din nou. Aceasta omitere nu a avut la baza atat intentia de a ma pacali, cat faptul ca nu s-a considerat niciodata nebun. Lumea era. Eu, fara indoiala, eram de acord cu acest lucru - pana in momentul in care a incercat sa zboare pe fereastra si sa ma ia si pe mine cu el.
Probabil ca inteligenta lui Brian si pirotehnica lui verbala m-au facut sa ma indragostesc de el in primul rand.”