„Ȋn creuzetul imperial bizantin, asa cum sustine autorul, se exprima atat specificitatea elementelor orientale, cat si esentializarea elementelor de gandire greaca, dar si crestina, fara ca un anumit echilibru sa fie perturbat ȋn civilizatia bizantina, cu toata impresia de eterogenitate existenta.
 

Rationalitatea se dezvolta aici prin diverse contacte, fara a afecta excelenta unei spiritualitati monahale ai carei reprezentanti prestigiosi, printre care Ioan Scararul si Simeon Noul Teolog, rezista trecerii timpului prin profunzimea trairii si a redarii acesteia ȋn registru filosofic. Astfel, Dionisie Pseudo-Areopagitul si Maxim Marturisitorul ȋsi vor lasa amprenta gandirii, fondate pe trairea spirituala a relatiei cu Dumnezeu.
 

Emulatia gandirii bizantine a continuat pana la caderea Imperiului, stafeta fiind preluata de popoarele ortodoxe din Rasaritul crestin.“

Eduard Florin Tudor